De ce nu sunteţi dispuşi să fiți un contrast?

Cei care sunt cuceriți sunt contraste și numai după sunt desăvârşiţi sunt oameni model și specimene ale lucrării din zilele de pe urmă. Înainte de a fi făcuţi compleţi sunt contraste, unelte, precum și obiecte pentru slujire. Cei care au fost cuceriți cu totul de Dumnezeu sunt cristalizarea, precum și modelele și specimenele planului Său de gestionare. Doar aceste puține titluri umile pentru oameni afișează multe povești distractive. Cei dintre voi care au puțină credință se vor certa întotdeauna din cauza unui titlu nesemnificativ până când faţa li se va înroşi și, uneori, chiar vor permite acestui lucru să ne afecteze relația. Deși acesta este doar un mic titlu, în gândirea voastră, în credința voastră, acest lucru nu este doar o denumire neînsemnată, ci este o chestiune importantă care se referă la soarta voastră. Deci, cei care nu sunt raţionali vor suferi adesea pierderi mari pentru un lucru atât de mic ca acesta – acesta înseamnă să fii scump la tărâţe şi ieftin la făină, iar voi veți fugi și nu vă veți întoarce niciodată, din cauza unei denumiri neînsemnate. Acest lucru se datorează faptului că vedeți viața ca lipsită de importanță și că valoraţi prea mult modul în care sunteți numiți. Deci, în viețile voastre spirituale și chiar și în viețile voastre practice, veți dezvolta adesea multe povestiri complicate și ciudate din cauza noțiunilor voastre cu privire la statut. Poate că nu veți recunoaște acest lucru, dar vă voi spune că acești oameni există cu adevărat în vieţile voastre practice. Doar că nu ați fost dezvăluiți unul câte unul. Acest tip de lucruri s-au întâmplat în fiecare dintre viețile voastre. Dacă nu crezi, aruncă doar o privire la scena de mai jos din viața unei surori (sau a unui frate). Este posibil ca, de fapt, chiar tu să fii acea persoană sau poate că e cineva cu care ești familiarizat în viața ta. Dacă nu mă înșel, scena aceasta este o experiență pe care ai avut-o și nimic nu lipsește din descriere, niciun gând sau idee nu este exclusă, dar acestea sunt consemnate exact în această poveste. Dacă nu crezi, aruncă o privire.

 

Aceasta este o mică experiență a unei „persoane spirituale”.

 

Ea s-a simțit neliniștită când a văzut că multe lucruri pe care le făceau frații și surorile de la biserică nu corespundeau voii lui Dumnezeu și a început să îi dojenească: „Nici măcar nu aveți conștiință! De ce faceți lucruri lipsite de scrupule? De ce nu căutați adevărul ci, în schimb, faceți ce vreți? Faptul că vă spun aceasta este, de asemenea, și ura pentru mine însămi. Văd că Dumnezeu arde de nerăbdare și simt un foc sub mine. Sunt cu adevărat dispusă a realiza pe deplin lucrarea pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu și chiar vreau să vă ridicați prin serviciul meu. Dar puterea mea actuală este atât de slabă. Dumnezeu și-a petrecut atât de mult timp pentru noi și ne-a spus atât de multe cuvinte, dar suntem încă în acest fel. În inima mea, simt întotdeauna că Îi datorez prea mult lui Dumnezeu…” (Plângând și fiind incapabilă să continue să vorbească.) Și, apoi, a început să se roage: „O, Doamne! Te rog să-mi dai putere și să mă miști mai mult și fie ca Duhul Tău să lucreze în mine. Sunt dispusă să colaborez cu Tine. Atâta timp cât Tu dobândeşti slavă, în cele din urmă, sunt în prezent dispusă să-Ţi dau totul, chiar dacă înseamnă că trebuie să-mi dau viața. Sunt dispusă[a], atât timp cât putem aduce laude mari, cât frații și surorile pot să cânte și să danseze cu bucurie ca să laude numele Tău sfânt, să Te preamărească, să Te manifeste și să fie siguri de lucrarea Ta, precum și să fie dispuși să se gândească atent la povara Ta…” Ea s-a rugat cu sinceritate în acest fel și Duhul Sfânt i-a dat într-adevăr o povară. În acest timp, a fost foarte împovărată şi şi-a petrecut toată ziua citind, scriind și ascultând. Ea era ocupată pe cât de mult posibil. Starea ei spirituală era excelentă și, în inima ei, era mereu energică și împovărată. Din când în când, era slabă și mai întâlnea câte un obstacol, dar, nu după mult timp, revenea la starea ei normală. După o perioadă ca aceasta, progresul ei a fost rapid, a reușit să înțeleagă întrucâtva unele dintre cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, a învățat imnuri rapid – în ansamblu, starea ei spirituală a fost excelentă. Când a văzut că multe lucruri din biserică nu erau în conformitate cu voia lui Dumnezeu, ea a devenit îngrijorată și le-a reproșat fraților și surorilor ei: „Este acesta devotament față de datoria voastră? De ce nu puteți nici măcar să plătiţi un preț atât de mic? Dacă nu vreți să o faceți, o voi face eu… ”

 

Când avea câte o povară, cu cât Duhul Sfânt lucra mai mult, cu atât ea se simțea mai puternică în credința ei. Ocazional, întâmpina unele dificultăți și devenea negativă, dar era capabilă să le depășească. Adică, atunci când experimenta lucrarea Duhului Sfânt, chiar și atunci când condițiile ei erau minunate, ea nu putea să evite anumite dificultăți sau un pic de slăbiciune. Acestea sunt inevitabile, dar, în scurtă vreme, a putut să iasă din acele stări. Când simţea slăbiciunea, odată ce începea să se roage, simțea că statura ei era cu adevărat inadecvată, dar era dispusă să coopereze cu Dumnezeu. Indiferent de ce făcea Dumnezeu, ea era dispusă să-I satisfacă voia și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu. Au existat unii oameni care aveau anumite opinii și prejudecăți despre ea. Ea a reușit să se lase deoparte și să se angajeze proactiv în părtășia cu ei. Așa sunt stările normale ale oamenilor în timpul lucrării normale a Duhului Sfânt. După o perioadă, lucrarea lui Dumnezeu a început să se schimbe și oamenii au intrat într-o altă etapă de lucru, în care Dumnezeu a avut cerințe diferite pentru ei. Deci, au existat cuvinte noi care au ridicat cerințele oamenilor: „… Am doar ură pentru voi, niciodată binecuvântări. Nu am avut niciodată gândul să vă binecuvântez și nici nu M-am gândit să vă fac să fiți desăvârșiți pentru că sunteți prea răzvrătiți. Pentru că sunteți necinstiţi și înșelători și deoarece sunteți lipsiți de calibru și aveți o stare inferioară, nu v-am avut niciodată în vederea sau în inima Mea. Lucrarea Mea este doar cu intenția de a vă condamna; mâna Mea nu a fost niciodată departe de voi, cum nu a fost nici mustrarea Mea. Am continuat să vă judec și să vă blestem. Pentru că nu Mă înțelegeți, mânia Mea a fost întotdeauna asupra voastră. Deși am lucrat dintotdeauna printre voi, ar trebui să știți atitudinea Mea față de voi. Nu este altceva decât dezgust – nu există altă atitudine sau opinie. Vreau doar ca voi să acționați ca niște contraste pentru înțelepciunea Mea și puterea Mea cea mare. Voi nu sunteți altceva decât contrastele Mele, pentru că dreptatea Mea este dezvăluită prin răzvrătirea voastră. V-am pus să acţionaţi ca niște contraste pentru lucrarea Mea, pentru a fi subordonaţii lucrării Mele…” De îndată ce a văzut cuvintele[b] „subordonaţi” și „contraste”, ea a început să se gândească: „Cum m-ar face asta să urmez? După ce am plătit un astfel de preț, sunt tot un contrast. Nu este contrastul doar un făcător de servicii? În trecut, s-a spus că nu vom fi făcători de servicii, ci poporul lui Dumnezeu, dar, astăzi, nu suntem tot incapabili să renunțăm la eticheta aceea? Nu sunt făcătorii de servicii lipsiți de viață? Indiferent cât de multă suferință îndur, Dumnezeu nu va lăuda lucrul acesta! După ce nu voi mai fi un contrast pentru marea putere a lui Dumnezeu, nu se va termina? …” Cu cât se gândea mai mult la aceasta, cu atât mai descurajată era ea. A venit la biserică și a văzut stările fraților și ale surorilor ei și s-a simțit și mai rău: „Voi nu sunteți bine! Eu nu sunt bine! Sunt negativă. Uf! Ce se poate face? Dumnezeu încă nu ne vrea. Făcând o astfel de lucrare, e imposibil ca El să nu ne facă negativi. Nu știu ce e în neregulă cu mine. Nici măcar nu vreau să mă rog. Oricum, nu sunt în regulă acum și chiar nu pot să-mi adun puterea lăuntrică. M-am rugat de multe ori, dar încă nu pot și nu sunt dispusă să continui. Așa văd eu treaba. Dumnezeu spune că suntem contraste, deci «contrastele» nu sunt doar făcători de servicii? Dumnezeu spune că noi suntem contraste, nu fii, şi nici poporul Său. Noi nu suntem fiii Lui, cu atât mai puțin fiii Lui întâi-născuți. Nu suntem decât niște contraste. Cu o astfel de adresare, putem avea un rezultat favorabil? Contrastele nu au nicio speranță pentru că nu au viață. Dacă am fi fiii Săi, poporul Său, ar fi o speranță în asta și am putea fi desăvârșiți. Pot contrastele să aibă viața lui Dumnezeu în interiorul lor? Poate Dumnezeu să pună viață în cei care-I fac un serviciu? Cei pe care îi iubește sunt cei care au viața Lui și numai cei care au viața Lui sunt fiii Săi, poporul Lui. Deși sunt negativă și slabă, sper că voi toți nu sunteți negativi. Știu că a bate în retragere și a fi negativ în acest fel nu pot satisface voia lui Dumnezeu, dar nu sunt dispusă să fiu un contrast. Mi-e frică să fiu un contrast. Oricum, am doar atâta energie și nu pot continua acum. Sper ca voi toţi să nu învățați de la mine, ci că puteți obține o iluminare din partea mea. Cred că aș putea la fel de bine să fiu moartă! Vă voi lăsa cu câteva ultime cuvinte înainte de a muri – sper că veți putea acționa ca niște contraste până la sfârșit; poate că, în cele din urmă, Dumnezeu va lăuda contrastele…” Când frații și surorile au văzut acest lucru, ei s-au întrebat:[c] Cum poate fi ea atât de negativă? Nu i-a fost bine pentru acele câteva zile? De ce este brusc atât de rece? De ce nu e normală? Ea a spus: „Nu spuneți că nu sunt normală. De fapt, sunt sigură de tot ce este în inima mea. Știu că nu am satisfăcut voia lui Dumnezeu – nu este cumva doar pentru că nu sunt dispusă să acționeze ca un contrast al Lui? N-am făcut nimic altceva prea serios. Poate că, într-o zi, Dumnezeu va schimba titlul de contraste[d] în făpturile Lui, care sunt folosite de El în moduri importante. Nu există speranță în asta? Sper că voi nu sunteți negativi sau deprimați, că sunteți în stare să continuați să-L urmați pe Dumnezeu și să fiți contraste mai bune. În orice caz, nu pot continua.” Alți oameni au auzit asta și au spus:[e] Deși nu te simţi bine, vom continua să urmăm și nu vom fi constrânși de faptul că ești negativă.

 

După ce a trecut prin aceasta pentru o perioadă, încă privea cu negativism faptul de a fi un contrast, așa că i-am spus: „Nu Îmi înţelegi lucrarea. Nu înţelegi deloc adevărul lăuntric, esența sau rezultatele intenționate ale cuvintelor Mele. Nu cunoști obiectivele lucrării Mele sau înțelepciunea acesteia. Nu înțelegi voia Mea. Nu știi decât să te retragi pentru că ești un contrast – dorința ta pentru statut este prea mare! Ești o idioată! Ți-am spus atât de multe în trecut și am spus că te voi desăvârşi. Ai uitat? Înainte de a se fi vorbit despre folii, nu se vorbise despre desăvârşire?” „Stai puțin, mă voi gândi la asta! Înainte de a se fi vorbit despre contraste, ai spus într-adevăr asta; a fost așa!” „Când am vorbit despre a fi desăvârşit, nu am spus că doar după ce oamenii vor fi cuceriți, vor fi desăvârşiţi?” „Da!” „Nu au fost cuvintele Mele sincere? Nu au fost spuse cu bună-credință?” „Da! Tu ești un Dumnezeu care nu a spus niciodată nimic necinstit și nimeni nu poate îndrăzni să nege acest lucru. Dar căile prin care vorbești sunt prea multe.” „Nu se schimbă căile Mele de a vorbi în funcție de etapele lucrării? Nu este ceea ce spun făcut și spus pe baza nevoilor tale?” „Tu lucrezi în funcție de nevoile oamenilor și le oferi ceea ce au nevoie. Acest lucru nu este neadevărat!” „Așadar, ceea ce ți-am spus Eu nu ți-a fost benefic? Mustrările Mele nu au fost pentru binele tău?” „Tu tot mai spui că este pentru binele meu! Sunt pe cale să fiu mustrată de moarte de către Tine și nu mai vreau să trăiesc. Astăzi spui ceva, mâine spui altceva. Știu că mă desăvârșești pentru binele meu, dar nu m-ai desăvârșit – mă faci un contrast și Tu încă mă pedepsești. Nu mă urăști? Nimeni nu îndrăznește să creadă cuvintele Tale, și numai acum am văzut clar că este doar ca să înlături ura din inima Ta, nu să mă salvezi pe mine. Ai mai ascuns-o de mine înainte, ai spus că mă vei desăvârşi și că mustrarea a fost pentru a mă perfecționa. Deci, m-am supus mereu mustrării Tale; niciodată nu mi-am imaginat că astăzi aș avea titlul de contrast. Doamne, nu ar fi mai bine dacă m-ai face să acţionez ca orice altceva? Trebuie să mă obligi să port pălăria unui contrast? Ar fi bine dacă aș fi portarul din cer. Fug încoace şi încolo, acum mâinile mele sunt goale; nu am niciun ban. Totuși, acum îmi spui că mă faci să mă comport un contrast al Tău. Cum pot măcar să-mi mai arăt fața?” „Am făcut atât de multe lucrări de mustrare în trecut, și nu înţelegi? Nu te înţelegi? Nu este mustrarea judecata cuvintelor? Nu este titlul de «contrast», de asemenea, judecata cuvintelor?” „Dacă pui problema aşa, contrastele despre care vorbești sunt, de asemenea, o metodă? E pentru a mă judeca prin asta? Dacă așa stau lucrurile, eu voi urma.” „Atunci, cum M-ai urma acum?” „Să Te urmez – încă nu am planificat cum să Te urmez. Vreau să spui un cuvânt care nu este o metodă. Sunt eu un contrast sau nu? Pot și contrastele, de asemenea, să fie perfecționate? Poate fi schimbat numele de « contrast»? Pot să fiu o mărturie răsunătoare prin faptul că sunt un contrast și, apoi, să devin cineva care este desăvârşit, care este un exemplar al iubirii lui Dumnezeu și apropiat al lui Dumnezeu? Pot fi făcută completă? Spune-mi adevarul!” „Nu stii că lucrurile evolueaza întotdeauna, că sunt în continuă schimbare? Atât timp cât în prezent ești dispusă să te supui a fi un contrast, vei putea să te schimbi. Dacă ești sau nu un contrast nu are nimic de-a face cu destinul tău – punctul cheie este dacă poți sau nu să fii cineva care are o schimbare în firea vieţii.” „Spune-mi! Mă poți desăvârşi sau nu?” „Atât timp cât urmezi și te supui până la sfârșit, îți garantez că te pot desăvârşi”. „Și ce fel de suferință va trebui să trăiesc?” „Calamitatea, precum și judecata și mustrarea cuvintelor, în special mustrarea cuvintelor – aceeași mustrare ca o folie!” „Aceeași mustrare ca şi a unui contrast? Dar dacă pot fi desăvârşită de Tine prin a trece prin calamitate, dacă există speranță, este bine. Chiar dacă este doar o fărâmă de speranță, este mai bine decât a fi un contrast. Titlul acela, «contrast», sună atât de groaznic. Nu sunt dispusă să fiu un contrast!” „Ce e în neregulă cu un contrast? Nu sunt și contrastele destul de bune? Sunt contrastele nevrednice să se bucure de binecuvântări? Dacă Eu spun că se pot bucura contrastele de binecuvântări, vei putea să te bucuri de binecuvântări. Nu se schimbă titlurile oamenilor datorită lucrării Mele? Doar un titlu te deranjează atât de mult? A fi un astfel de contrast este ceva binemeritat. Ești dispusă a urma sau nu?” „Deci, mă poți face completă sau nu? Îmi poți permite să mă bucur de binecuvântările Tale?” „Ești dispusă a urma până la sfârșit sau nu? Ești dispusă să te oferi?” „Lasă-mă să mă gândesc. Un contrast se poate bucura, de asemenea, de binecuvântările Tale și poate fi făcut complet. După ce voi fi completă, voi fi apropiata Ta, voi înțelege toată voia Ta, și voi avea ceea Tu ai. Voi putea să mă bucur de ceea ce te bucuri și Tu, și voi ști ceea ce Tu știi. … După ce trec prin calamități și sunt desăvârşită, mă pot bucura de binecuvântări. Deci, de care binecuvântări mă voi bucura, de fapt?” „Nu îți face griji cu privire la binecuvântările de care te vei bucura. Chiar dacă ți-aș spune, nu ai putea fi capabilă să ți le imaginezi. După ce vei fi un contrast bun, vei fi cucerită, vei fi un contrast de succes. Acesta este un model și specimen al celui cucerit, dar, desigur, nu poți fi așa decât după ce ai fost cucerită.” „Ce este un model și specimen?” „Este un model și specimen pentru toate neamurile, adică cei care nu au fost cuceriți.” „Câți oameni?” „O mulțime de oameni. Nu sunt doar patru sau cinci mii ca voi – cei care acceptă acest nume în întreaga lume trebuie să fie cuceriți.” „Deci nu sunt doar cinci sau zece orașe!” „Nu te îngrijora pentru asta acum – nu te preocupa prea mult. Doar concentrează-te asupra modului în care ar trebui să intri chiar acum! Îți garantez că poți fi făcută completă.” „În ce măsură? Și de care binecuvântări mă pot bucura?” „De ce te îngrijorezi atât de mult? Îți garantez că poți fi făcută completă; ai uitat că sunt demn de încredere?” „Este adevărat că Tu ești de încredere, dar unele dintre metodele Tale de vorbire se schimbă întotdeauna. Astăzi, spui că garantezi că pot fi făcută completă, dar mâine ai putea spune că este incert. Și unor oameni le spui «Eu garantez că cineva ca tine nu poate fi făcut complet.» Nu știu ce se întâmplă cu ale Tale cuvinte. Pur și simplu nu îndrăznesc să cred asta.” „Deci, te poți oferi sau nu?” „Ce să ofer?” „Oferă-ți viitorul, speranțele tale.” „Uff! La asta pot să renunț! Principalul lucru este titlul de «contrast» – chiar nu mi-l doresc. Dacă îmi elimini titlul de «contrast», voi fi deschisă la orice, voi putea să fac orice. Nu sunt acestea doar probleme mărunte? Ai putea să înlături acea denumire?” „Nu este prea ușor? Dacă îți pot da acel titlu, de asemenea, îl pot şi înlătura. Dar acum nu este momentul – trebuie să îți completezi experiența acestui pas de lucru, și numai atunci poți dobândi un titlu nou. Cu cât cineva îţi seamănă mai mult, cu atât mai mult are nevoie să fie un contrast. Cu cât ești mai înspăimântată de faptul de a fi o folie, cu atât te voi eticheta mai mult ca atare. O persoană ca tine trebuie să fie disciplină și tratată într-un mod strict. Cu cât cineva e mai răzvrătit, cu atât mai mult va fi un făcător de servicii, iar în cele din urmă, nu va câștiga nimic.” „Cu acest tip de căutare, de ce nu pot să scap de porecla de «contrast»? Noi Te-am urmat în toți acești ani și nu am suferit puțin. Am făcut tot felul de lucruri pentru Tine, am ieșit în vânt și în ploaie. Suntem cu toții trecuți de tinerețea noastră. Nu ne-am căsătorit sau întemeiat o familie, iar aceia dintre noi care am făcut asta, încă ies. Am fost la școală şi la liceu; de îndată ce am auzit că ai venit, am renunțat la oportunitatea mea de a merge la universitate. Și Tu spui că suntem contraste – am pierdut atât de multe! Facem toate aceste lucruri, dar se pare că suntem contrastele Tale. Cum îi face asta pe foștii mei colegi de clasă să mă vadă? Când mă văd și mă întreabă despre poziția mea și statutul meu, cum să nu-mi fie rușine să le spun? La început, am plătit orice preț din cauza credinței mele în Tine și ceilalţi şi-au bătut joc de mine făcându-mă idioată. Dar am continuat să urmez și am tânjit după timpul în care va să vină ziua mea și să le arăt tuturor celor care nu au crezut. Dar, în schimb, Tu îmi spui astăzi că sunt un contrast. Dacă mi-ai da cele mai inferioare titluri, dacă mi-ai permite să fiu unul dintre oamenii împărăţiei, asta ar fi bine! Chiar dacă nu aș putea fi discipola sau confidenta Ta, m-aș mulțumi doar să fiu adepta Ta! Noi Te-am urmat în toți acești ani, am renunțat la familiile noastre, și a fost atât de greu să continuăm să căutăm până acum, dar nu avem decât titlul de «contrast»! Am abandonat totul pentru Tine; am renunțat la toate bogățiile pământești. Înainte, cineva m-a prezentat unui potențial partener. El era foarte chipeș și bine îmbrăcat; el era fiul unui cadru de nivel înalt. Pe atunci, eram interesată de el. Dar, de îndată ce am auzit că Dumnezeu a apărut și că Își săvârșea lucrarea, că Tu ne vei duce în împărăție și ne vei desăvârşi și că Tu ne-ai cerut să avem hotărârea de a nu pierde timpul în a lăsa totul în urmă, odată ce am auzit asta, am văzut că hotărârea îmi lipsea întru totul. Apoi, m-am pregătit și am refuzat. Mai târziu, el a trimis cadouri familiei mele de mai multe ori, dar nici măcar nu m-am uitat la ele. La vremea aceea, ai spune că eram supărată? Ceva atât de bun s-a transformat în nimic. Cum aş putea să nu fiu supărată? Am fost supărată din cauza asta timp de câteva zile, până în punctul în care nu am mai putut să dorm noaptea, dar, în cele din urmă, tot am renunțat. De fiecare dată când m-am rugat, am fost mișcată de Duhul Sfânt, care a spus: «Ești dispusă a sacrifica totul pentru Mine? Ești dispusă a te consuma pentru Mine?» Ori de câte ori mă gândeam la aceste cuvinte ale Tale, începeam să plâng. Am fost mișcată și am plâns de tristeţe de mai multe ori decât știu. După un an, am auzit că s-a însurat. E inutil să spun că am fost nefericită, dar, cu toate astea, tot am renunțat de dragul Tău. Ca să nu mai spun că mâncarea și îmbrăcămintea mea nu sunt bune – am renunțat la acea căsătorie, am renunțat la toate aceste lucruri, deci nu ar trebui să mă faci să mă comport ca un contrast! Am renunțat la căsnicia mea pentru a mă oferi Ție, cel mai important eveniment din viața mea! Întreaga viață a unei persoane nu înseamnă nimic altceva decât să găsească un partener bun și să aibă o familie fericită. Am renunțat la cel mai bun lucru, iar acum mâinile mele sunt goale și sunt complet singură. Unde ai vrea să mă duc? Am suferit de când am început să Te urmez. Nu am avut o viață bună. Am renunțat la familia și la cariera mea, precum și la toate plăcerile carnale şi, totuşi, prețul întreg pe care noi toți l-am plătit, tot nu este suficient pentru a ne bucura de binecuvântările Tale? Deci, acum e chestiunea asta cu «contrastul». Doamne, ai întrecut cu adevărat măsura! Uită-te la noi – nu avem pe ce să ne bazăm în această lume. Unii dintre noi ne-am abandonat copiii, unii ne-am abandonat munca, soții noștri,[f] și așa mai departe; am renunțat la toate plăcerile carnale. La ce altceva mai avem să sperăm? Cum putem continua să supraviețuim în lume? Aceste prețuri pe care le-am plătit nu merită nici măcar un bănuț? Chiar nu Îţi dai seama? Statutul nostru este mic și calibrul ne lipsește – noi recunoaștem acest lucru, dar când nu am ţinut noi vreodată cont de voia Ta? Acum ne abandonezi fără milă doar cu «remunerația» de a fi contraste? Prețul pe care l-am plătit ne-a cumpărat doar titlul de[g] «contrast»? În cele din urmă, dacă oamenii mă vor întreba ce am câștigat crezând în Dumnezeu, le pot pune cuvântul[h] «contrast» în faţă? Cum pot să deschid gura pentru a spune că sunt un contrast? Nu pot da socoteală părinților mei și nu pot da socoteală fostului potențial partener. Am plătit un preț atât de mare, iar a fi un contrast este ceea ce primesc în schimb ! Ah! Mă simt atât de tristă!” (Lovindu-și coapsele și începând să plângă.) „Dacă ţi-aş spune acum că nu îţi voi da titlul unui contrast, ci te-aș face unul dintre oamenii Mei și te-aș trimite să răspândeşti Evanghelia, dacă ți-aș da statutul pentru a te duce la lucru, ai putea să o faci? Ce ai câștigat, de fapt, etapă după etapă, din această lucrare? Și chiar ți-ai relatat povestea – nu ai nicio rușine! Spui că ai plătit un preț, dar că nu ai câștigat nimic. Ar putea fi faptul că nu ți-am spus care sunt condițiile Mele pentru obținerea unei persoane? Pentru cine este lucrarea Mea? Tu ştii? Tu plângi după laptele vărsat! Mai contezi măcar ca ființă umană? Nu tu ai vrut să înduri fiecare suferinţă? Și nu ai suferit pentru a obține binecuvântări? Mi-ai îndeplinit cerințele? Tot ce vrei este să dobândeşti binecuvântări. Nu ai nicio rușine! Când au fost cerințele Mele vreodată obligatorii? Dacă ești dispusă a Mă urma, trebuie să Mă asculţi în toate privinţele. Nu vorbi de condiții. La urma urmei, ți-am spus de dinainte că această cale este o cale a suferinței. Este plină de posibilități sumbre, cu puține auspicii. Ai uitat? Am spus asta de multe ori. Dacă ești dispusă a suferi, atunci urmează-Mă și, dacă nu ești dispusă a suferi, oprește-te. Nu te oblig – ești liberă să vii sau să pleci! Cu toate acestea, așa este făcută lucrarea Mea, și nu-Mi pot întârzia întreaga lucrare din cauza răzvrătirii tale individuale. Poate nu ești dispusă a te supune, dar există alții care sunt. Voi toți sunteți oameni disperați! Nu vă este teamă de nimic! Îţi discuţi condițiile cu Mine – vrei să continui să trăiești sau nu? Tu îți faci planuri pentru tine și te lupți pentru propria faimă și propriile beneficii. Nu este lucrarea Mea toată pentru voi? Ești oarbă? Înainte de a Mă întrupa, nu Mă puteai vedea, și acele cuvinte ar fi scuzabile, dar acum sunt încarnat și lucrez printre voi, dar tot nu poți vedea? Ce nu înțelegi? Spui că ai suferit o pierdere; așa că M-am întrupat pentru a vă salva, oameni disperați, și am lucrat atât de mult, și chiar şi astăzi te plângi – ai spune că am suferit? Nu a fost pentru voi ceea ce am făcut? Am acest titlu pentru oameni, bazat pe statutul lor actual. Dacă te numesc un « contrast», eşti unul de îndată. Dacă te numesc «poporul lui Dumnezeu», ești poporul lui Dumnezeu de îndată. Oricum te-aș numi, așa ești. Nu este totul după cum spun Eu? Și acest singur cuvânt al Meu te înfurie atât de mult? Ei bine, atunci iartă-Mă! Dacă nu te supui acum, în cele din urmă, vei fi blestemată – vei fi fericită atunci? Nu acorzi atenție modului de viață, ci te concentrezi doar asupra statutului și titlului tău; cum este viața ta? Nu contest că ai plătit un preţ mare, dar aruncă o privire la statutul şi practica ta, chiar şi acum îți discuţi condiţiile. Acesta este statutul pe care l-ai câștigat pentru hotărârea ta? Mai ai ceva integritate? Ai o conștiință? Eu am fost cel care a greșit cu ceva? Au fost cerințele Mele pentru tine greşite? Ce este? Te-aș fi făcut timp de câteva zile să te porţi ca un contrast, și tu nu ești dispusă a face acest lucru. Ce fel de hotărâre este asta? Voi toţi aveţi o voinţă slabă, sunteți lași! Pedepsirea oamenilor ca tine este o chestiune de curs!” Odată ce am spus asta, ea nu a spus niciun cuvânt.

 

Experimentând acum acest fel de lucrare, voi trebuie să aveți ceva de înțeles din pașii lucrării lui Dumnezeu și din metodele Lui de a-i transforma pe oameni. Aceasta este singura modalitate de a obține rezultate în transformare. În căutarea voastră, aveți prea multe noțiuni individuale, speranțe și viitor. Lucrarea actuală este pentru a face față dorinței voastre pentru statut și dorințelor voastre extravagante. Speranțele, dorința pentru[i] statut și noțiunile sunt toate reprezentări clasice ale firii satanice. Motivul pentru care aceste lucruri există în inimile oamenilor este numai pentru că otrava lui Satana întotdeauna atacă gândurile oamenilor și oamenii sunt întotdeauna incapabili să scape de aceste ispite de la Satana. Ei trăiesc în mijlocul păcatului, dar nu cred că este păcat și, totuşi, cred încă: „Noi credem în Dumnezeu, așa că El trebuie să reverse binecuvântări asupra noastră și să aranjeze totul pentru noi într-un mod adecvat. Noi credem în Dumnezeu, așa că sigur suntem superiori față de ceilalți, și trebuie să avem mai mult statut și mai mult viitor decât oricine altcineva. Din moment ce credem în Dumnezeu, El trebuie să ne dea binecuvântări nelimitate. Altfel, nu s-ar numi credință în Dumnezeu.” De mulți ani, gândurile pe care oamenii s-au bazat pentru supraviețuirea lor le-au atacat inimile până în punctul în care acestea au devenit înșelătoare, josnice și lașe. Nu numai că le lipsește voința și hotărârea, dar au devenit și lacomi, aroganți și încăpățânați. Le lipsește cu desăvârșire orice hotărâre care să depășească sinele și, cu atât mai mult, nici măcar nu au curaj să scape de restricţiile acestor influențe întunecate. Gândurile și viețile oamenilor sunt putrede, perspectivele lor despre credința în Dumnezeu sunt încă insuportabil de urâte și, chiar și atunci când oamenii vorbesc despre perspectivele asupra credinței în Dumnezeu, este pur și simplu ceva insuportabil de auzit. Oamenii sunt toți lași, incompetenți, josnici, cât și fragili. Ei nu simt dezgust față de forțele întunericului și nu simt dragoste pentru lumină și adevăr; în schimb, ei fac tot posibilul pentru a le elimina. Nu sunt gândurile și perspectivele voastre actuale așa? „De vreme ce eu cred în Dumnezeu, ar trebui doar să fiu copleşit de binecuvântări și ar trebui să fie sigur că statutul meu nu va decădea niciodată și că este mai înalt decât cel al necredincioșilor”. Nu ați nutrit în voi acea perspectivă pentru doar unul sau doi ani; este acolo de mulți ani. Modul vostru tranzacţional de gândire este supra-dezvoltat. Deși ați ajuns la acest pas astăzi, încă nu ați renunțat la statut, dar întotdeauna vă străduiți să întrebați despre acesta și să îl observați zilnic, cu teama profundă că, într-o zi, statutul vostru va fi pierdut și numele vostru va fi ruinat. Oamenii nu și-au abandonat niciodată dorința pentru tihnă. În prezent, sunteți judecați în acest fel și, în cele din urmă, ce grad de înțelegere veți avea? Veţi spune că, deși statutul vostru nu este înalt, v-ați bucurat de înălțare din partea lui Dumnezeu. Nu aveți statut pentru că v-ați născut inferiori și faptul că aveți statut este datorită înălțării lui Dumnezeu – este ceea ce El a revărsat asupra voastră. Astăzi sunteți capabili să primiți personal pregătirea lui Dumnezeu, mustrarea Lui și judecata Lui. Aceasta este și mai mult înălțarea Lui. Sunteți în stare să primiți personal purificarea și arderea Lui. Aceasta este dragostea cea mare a lui Dumnezeu. De-a lungul veacurilor, nu a existat nicio singură persoană care a primit purificarea și arderea Lui, și nicio singură persoană nu a putut să primească să fie desăvârșită prin cuvintele Sale. Dumnezeu vă vorbește acum față în față, vă purifică, dezvăluind răzvrătirea voastră interioară – aceasta este cu adevărat înălțarea Lui. Ce pot face oamenii? Fie că sunt fiii lui David sau urmașii din Moab, în concluzie, oamenii sunt niște ființe care nu au de ce să se laude. Deoarece sunteți creaturile lui Dumnezeu, trebuie să îndepliniți datoria unei creaturi. Nu există alte cerințe de la voi. Și te vei ruga și vei spune: „O, Doamne! Indiferent dacă am statut sau nu, acum mă înțeleg. Dacă statutul meu este ridicat, aceasta se datorează înălțării Tale și, dacă este scăzută, este din cauza deciziei Tale. Totul este în mâinile Tale. Nu am nicio alegere sau plângere. Ai ordonat că mă voi naşte în această țară și în mijlocul acestui popor și că eu ar trebui să fiu complet ascultător sub stăpânirea Ta pentru că totul este cum ai sorocit Tu. Nu mă concentrez asupra statutului; la urma urmei, eu sunt doar una dintre creații. Dacă m-ai pus în Adânc, în iazul de foc și pucioasă, nu sunt altceva decât o creatură. Dacă mă folosești, sunt o creatură. Dacă mă desăvârşeşti, sunt tot o creatură. Dacă nu mă desăvârşeşti, tot Te voi iubi pentru că nu sunt decât o creație. Eu nu sunt altceva decât o creatură minusculă creată de Domnul creației, doar unul dintre oamenii creați. Tu ai fost Cel care m-a creat pe mine, și acum m-ai pus în mâinile Tale pentru a fi la mila Ta. Sunt dispus să fiu unealta Ta și contrastul Tău, pentru că totul este după cum ai sorocit. Nimeni nu poate schimba aceasta. Toate lucrurile și toate evenimentele sunt în mâinile Tale.” Când va veni timpul acela, nu te vei mai concentra asupra statutului, și vei renunţa la acesta. Numai atunci vei fi capabil să cauți cu încredere și curaj, și numai atunci inima ta poate să fie liberă de orice constrângeri. Odată ce oamenii sunt eliberaţi din asta, nu vor mai avea nicio îngrijorare. Care sunt preocupările pentru majoritatea dintre voi chiar acum? Sunteți mereu constrânși de statut și vă căutaţi mereu propriile perspective. Luați o carte despre cuvântul lui Dumnezeu și o răsfoiți fără să vedeți ce se spune despre destinația omenirii; vă uitați puțin mai mult, dar tot nu o găsiți. „Cum nu pot exista perspective? Ar putea fi pentru că Dumnezeu a scos aceste perspective? Ar fi imposibil! Atunci, de ce nu există niciuna? Dumnezeu doar vorbește despre contraste, deci nu mai este nimic altceva?” Sunteți adepți și acum înţelegeţi oarecum acest stadiu al lucrării. Cu toate acestea, încă nu ați lăsat la o parte dorința de statut. Când statutul vostru este ridicat, căutați bine, dar când statutul vostru este scăzut, nu mai căutați. Binecuvântările statutului sunt întotdeauna în mintea voastră. De ce majoritatea oamenilor nu pot ieși din negativitate? Nu este întotdeauna din cauza perspectivelor sumbre? De îndată ce sunt pronunțate cuvântările lui Dumnezeu, vă grăbiți să vedeți care sunt cu adevărat statutul și identitatea voastră. Plasați statutul și identitatea pe primul loc, iar viziunea pe al doilea. Al treilea este ceea ce ar trebui să intrați, iar al patrulea este voia actuală a lui Dumnezeu. Vă uitaţi mai întâi dacă titlul lui Dumnezeu pentru voi drept „contraste” s-a schimbat sau nu. Citiți și citiți și, când vedeți că titlul de „contrast” a fost înlăturat, sunteți fericiți și Îi mulțumiți continuu lui Dumnezeu, Îi lăudați marea Sa putere. Dar, de îndată ce zăriţi că sunteți în continuare contraste, sunteți supărați și imediat vă pierdeţi hotărârea din inimi. Cu cât căutați mai mult în acest fel, cu atât mai puțin veți culege. Cu cât este mai mare dorința unei persoane de statut, cu atât mai serios va trebui să fie tratată și cu atât mai mult trebuie să fie supusă unei rafinări deosebite. Acel tip de persoană este prea lipsită de valoare! Aceștia trebuie să fie tratați și judecați în mod adecvat, pentru ca ei să renunțe complet la acesta. Dacă veți continua astfel până la sfârșit, nu veți culege nimic. Cei care nu urmăresc viața, nu pot fi transformați; cei care nu sunt însetați după dreptate nu pot dobândi adevărul. Tu nu te concentrezi asupra urmării transformării personale și a intrării; tu întotdeauna te concentrezi asupra acelor dorințe extravagante și a lucrurilor care îți îngrădesc dragostea față de Dumnezeu și te împiedică să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în împărăție? Dacă obiectul căutării tale nu este acela de a căuta adevărul, atunci ai putea, de asemenea, să profiți de această oportunitate și să te întorci în lume pentru a face din aceasta un succes. Să îţi pierzi timpul în acest fel nu merită cu adevărat – de ce te torturezi? Nu te-ai putea bucura de tot felul de lucruri în lumea frumoasă de afară? Bani, femei frumoase, statut, vanitate, familie, copii și așa mai departe – nu sunt toate aceste produse ale lumii cele mai bune lucruri de care te-ai putea bucura? Ce rost are să te plimbi pe aici în căutarea unui loc unde poţi fi fericit? Fiul omului nu are unde să-şi pună capul, deci, cum ai putea avea un loc al tihnei? Cum ți-ar El putea crea un loc frumos al liniştii? Este posibil aşa ceva? În afară de judecata Mea, astăzi poți primi numai învățături despre adevăr. Nu poți dobândi mângâiere de la Mine și nici nu poți dobândi cuibul fericit la care te gândești zi și noapte. Nu voi revărsa asupra ta bogățiile lumii. Dacă urmezi cu adevărat, Eu sunt dispus să îți dau calea vieții în întregime, să fii ca un pește înapoi în apă. Dacă nu urmezi cu adevărat, voi lua totul înapoi. Nu sunt dispus să dau cuvintele din gura Mea acelor oameni care sunt ahtiaţi după confort și sunt la fel ca porcii și câinii!

 

Note de subsol:

 

a. Textul original nu conține expresia „Sunt dispusă”.

 

b. Textul original nu conține expresia „cuvintele”.

 

c. Textul original nu conține expresia „se întrebau”.

 

d. Textul original nu conține expresia „titlul de”.

 

e. Textul original nu conține expresia „și au spus”.

 

f. Textul original citește „soții”.

 

g. Textul original nu conține expresia „titlul de”.

 

h. Textul nu conține expresia „cuvântul”.

 

i. Textul original nu conține expresia „dorința pentru”.

 

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

 

Devoțional zilnic vă vor garanta o resursă bogată pentru viață și vă vor ajuta să Îl cunoașteți pe Domnul. Citiți mai multe.