Ce atitudine ai față de cele treisprezece epistole?
Noul Testament al Bibliei conține cele treisprezece epistole ale lui Pavel. Aceste treisprezece scrisori au fost toate scrise de către Pavel bisericilor care au crezut în Isus Hristos în perioada lucrării lui. Aceasta înseamnă că a fost ridicat să scrie aceste scrisori după ce Isus S-a înălțat la cer. Scrisorile lui sunt mărturii ale învierii Domnului Isus și înălțării Lui la cer după moartea Sa și propovăduiesc oamenilor calea pentru pocăință și purtarea crucii. Desigur, aceste direcții și mărturii erau toate destinate învățării fraților și surorilor din diferite locuri din Iudeea de atunci, pentru că la vremea aceea, Pavel era slujitorul Domnului Isus și fusese ridicat să Îi fie martor Acestuia. Diferiți oameni sunt ridicați să facă lucrări diferite pentru El în fiecare perioadă a lucrării Duhului Sfânt, adică, să facă lucrarea apostolilor pentru a continua lucrarea pe care Însuși Dumnezeu o finalizează. Dacă Duhul Sfânt ar face direct lucrarea și niciun om nu ar fi ridicat, atunci ar fi dificil ca lucrarea să se înfăptuiască. De pildă, Pavel a devenit unul care a fost doborât pe drumul Damascului și apoi a fost ridicat să fie un martor al Domnului Isus. El a fost apostolul din afara celor doisprezece ucenici ai lui Isus. În afară de răspândirea evangheliei, el și-a însușit și lucrarea păstoririi bisericilor din mai multe locuri, ceea ce însemna că avea grijă de frații și surorile din biserici și conducea frații și surorile întru Domnul. Mărturia lui este să facă cunoscută învierea Domnului Isus și înălțarea Lui la cer și să învețe oamenii să se pocăiască, să mărturisească și să umble pe calea crucii. El a fost unul din martorii lui Isus Hristos de la acea vreme.
Cele treisprezece epistole ale lui Pavel au fost selectate să fie introduse în Biblie. Toate aceste treisprezece scrisori au fost scrise de Pavel, indicând diferite situații din diferite locuri. El a fost mișcat de Duhul Sfânt să le scrie și i-a învățat pe frații și surorile de pretutindeni din poziția unui apostol (din perspectiva slujitorului Domnului Isus). Prin urmare, scrisorile lui Pavel nu își au originea din profeții sau direct din viziuni, ci au venit din lucrarea pe care el a făcut-o. Aceste scrisori nu sunt ciudate, nici nu sunt dificil de înțeles precum profețiile. Aceste cuvinte sunt doar scrisori, și nu profeții sau mistere. Sunt pur și simplu cuvinte de instruire. Chiar dacă multe cuvinte sunt dificil de pătruns sau nu sunt ușor înțelese de oameni, ele nu sunt nimic mai mult decât propria înțelegere a lui Pavel, cât și luminarea Duhului Sfânt. Pavel este doar un apostol, un slujitor folosit de Domnul Isus, nu un profet. El a profitat de oportunitatea de a scrie scrisori fraților și surorilor din biserici în timp ce mergea în diverse locuri, sau în perioada în care era bolnav, el a scris bisericilor care erau pe inima lui dar pe care nu le putea vizita. În consecință, scrisorile lui au fost păstrate de oamenii de atunci și, mai târziu, oamenii le-au strâns, le-au sortat și apoi le-au pus după cele patru Evanghelii ale Bibliei. Desigur, au selectat și au pus împreună toate din scrisorile cele mai bune pe care le scrisese. Aceste scrisori sunt benefice pentru viețile fraților și surorilor din biserici și au fost scrisori renumite cu precădere la acea vreme. Pe când a scris Pavel aceste scrisori la acea vreme, scopul lui nu a fost să scrie o lucrare spirituală pentru a oferi fraților și surorilor o cale de practică în cadrul ei sau o biografie spirituală în care să își expună propriile experiențe. El nu a intenționat să scrie o carte pentru a deveni autor; el scria pur și simplu scrisori fraților și surorilor din biserica Domnului Isus Hristos. El i-a învățat pe frații și surorile din postura lui de slujitor, le-a spus de povara lui, de voia Domnului Isus și ce le-a încredințat Acesta oamenilor pentru viitor. Aceasta a fost lucrarea pe care a făcut-o el. Cuvintele lui au fost destul de edificatoare pentru experiența viitorilor frați și viitoarelor surori. Adevărurile despre care a avut părtășie în aceste scrisori au fost ceea ce oamenii din Epoca Harului trebuiau să practice, motiv pentru care mai târziu oamenii au aranjat aceste scrisori în Noul Testament. Indiferent care a fost finalul lui Pavel mai târziu, el a fost o persoană care a fost folosită la acea vreme, care a sprijinit pe frații și surorile din biserici. Ceea ce a devenit el a fost determinat de esența lui și faptul că inițial a fost doborât. El a putut să rostească acele cuvinte la acea vreme pentru că avea lucrarea Duhului Sfânt. Datorită lucrării Duhului Sfânt a purtat el o povară pentru biserici. În acest mod, a putut să ofere ceva fraților și surorilor. Cu toate acestea, din cauza unor circumstanțe speciale, nu a putut să meargă personal la biserici să își facă lucrarea, așa că le-a scris scrisori pentru a-i povățui pe frații și surorile întru Domnul. Inițial, el i-a persecutat pe ucenicii Domnului Isus, dar, după ce Isus S-a înălțat la cer, adică după ce „a primit lumina”, el a încetat să-i persecute pe ucenicii Domnului Isus și nu mai persecuta sfinții care predicau evanghelia de dragul căii Domnului. După ce L-a văzut pe Isus apărându-i ca o lumină strălucitoare, el a acceptat însărcinarea de la Domnul și a devenit o persoană folosită de Duhul Sfânt pentru a propovădui Evanghelia.
Lucrarea lui Pavel de la acea vreme a fost pur și simplu pentru a susține și suplini nevoile fraților și surorilor. El nu a fost precum unii oameni care voiau să-și croiască o carieră sau să scrie niște lucrări literare, să deschidă alte căi sau să găsească alte căi în afara Bibliei pe care să-i conducă pe oamenii din biserici ca aceștia să obțină o nouă intrare. El a fost o persoană care a fost folosită; el a făcut aceasta doar ca să-și îndeplinească datoria. Dacă nu ar fi purtat o povară pentru biserici, ar fi considerată o abandonare a îndatoririlor. Dacă ceva perturbator se întâmpla, sau avea loc un incident de trădare în biserică, ducând la o stare anormală a oamenilor de acolo, atunci aceasta ar fi fost privită ca pe o neîndeplinire adecvată a lucrării sale. Dacă un lucrător poartă povara bisericii și, de asemenea, lucrează cu toată priceperea, aceasta dovedește că este un lucrător calificat, o persoană calificată să fie folosită. Dacă nu simte o povară pentru biserică, munca lui nu va da niciun rezultat și majoritatea oamenilor pe care îi conduce sunt slabi și chiar cad, atunci un astfel de lucrător nu și-a îndeplinit datoria. La fel, Pavel nu a fost o excepție. De aceea a trebuit să aibă grijă de biserici sau să le scrie scrisori frecvent fraților și surorilor. Prin această metodă a reușit să suplinească nevoile bisericilor și să aibă grijă de frați și surori – doar în acest fel puteau bisericile primi hrană și păstorire din partea lui. Cuvintele scrisorilor lui erau foarte profunde, dar scrisorile lui au fost scrise fraților și surorilor sub premisa de că dobândise luminarea Duhului Sfânt, iar el și-a împletit experiențele personale și povara pe care a simțit-o în scrierile sale. A fost pur și simplu o persoană folosită de Duhul Sfânt. Experiențele lui personale au fost îmbinate în conținutul tuturor scrisorilor lui. Lucrarea pe care a făcut-o el reprezintă pur și simplu lucrarea unui apostol, nu lucrarea făcută direct de Duhul Sfânt și, de asemenea, este diferită de lucrarea lui Hristos. El își îndeplinea doar datoria, motiv pentru care și-a făcut cunoscută povara cât și experiențele personale și revelațiile fraților și surorilor întru Domnul. El ducea la îndeplinire pur și simplu mandatul lucrării lui Dumnezeu prin împărtășirea revelațiilor și înțelegerilor personale – cu certitudine nu era Dumnezeu Însuși care lucra în mod direct. Ca atare, lucrarea lui a fost îmbinată cu experiența umană și modul în care omul vede și înțelege lucrarea bisericii. Cu toate acestea, aceste perspective și cunoștințe ale oamenilor nu pot fi considerate lucrarea duhurilor rele sau lucrarea cărnii și sângelui. Se poate spune doar că sunt cunoștințele și experiențele unei persoane luminate de Duhul Sfânt. Ceea ce vreau să spun prin aceasta este că scrisorile lui Pavel nu sunt cărți din ceruri. Nu sunt sfinte și nu sunt rostite sau exprimate de Duhul Sfânt – ele sunt pur și simplu o expresie a poverii lui Pavel pentru biserică. Scopul pentru care Eu spun toate acestea este ca să vă fac să înțelegeți diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și cea a omului. Lucrarea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși, în timp ce lucrarea omului reprezintă datoria și experiențele omului. Nu ar trebui să ne uităm la lucrarea obișnuită a lui Dumnezeu drept plănuită de om și lucrarea Lui supranaturală drept plănuită de Dumnezeu. Mai mult decât atât, nu ar trebui să privim predicile elevate ale oamenilor drept cuvântări ale lui Dumnezeu sau drept cărți din cer. Toate acestea sunt împotriva eticii. Atunci când mulți oameni Mă aud disecând cele treisprezece epistole ale lui Pavel, ei cred că scrisorile lui Pavel nu pot fi citite și că Pavel este un om extrem de păcătos. Sunt chiar mulți oameni care consideră cuvintele Mele insensibile, că evaluarea scrisorilor lui Pavel de către Mine nu este precisă și că scrisorile lui nu pot fi privite drept expresii ale experiențelor și poverilor omului. Ei consideră că ar trebui privite drept cuvintele lui Dumnezeu, că sunt la fel de importante ca și cartea Apocalipsa lui Ioan, nu se poate scoate sau adăuga nimic la ea și mai mult, nu poate fi explicată în mod familiar. Nu sunt toate acestea afirmații incorecte ale oamenilor? Nu sunt datorate faptului că oamenii nu au judecată? Scrisorile lui Pavel ajută oamenii foarte mult și au deja o istorie de peste 2.000 de ani. Însă acum, există încă mulți oameni care nu pot înțelege ce a scris el la cea vreme. În sufletul oamenilor, scrisorile lui Pavel sunt cele mai mari capodopere din toată creștinătatea. Nimeni nu le poate lămuri și nimeni nu le poate înțelege pe deplin. De fapt, aceste scrisori sunt precum biografia unei persoane spirituale și nu pot fi comparate cu cuvintele lui Isus sau marile viziuni avute de Ioan. Prin contrast, viziunile lui Ioan au fost viziuni mărețe din ceruri, profeții ale lucrării proprii a lui Dumnezeu, care erau de neatins pentru om, în timp ce scrisorile lui Pavel sunt pur și simplu descrieri a ceea ce a văzut și experimentat un om. Reprezintă de ce este capabil un om și nu sunt nici profeții nici viziuni – ci doar scrisori trimise în diferite locuri. Dar pentru oamenii de la acea vreme, Pavel a fost un lucrător și, prin urmare, cuvintele lui au avut valoare, pentru că el a fost o persoană care a acceptat ceea ce i s-a încredințat. Prin urmare, scrisorile lui au fost de folos celor care L-au căutat pe Hristos. Chiar dacă cuvintele nu au fost spuse de Isus personal, au fost până la urmă esențiale pentru vremea lor. Prin urmare, aceia care au venit după Pavel au pus aceste scrisori în Biblie, facilitând astfel transmiterea lor până acum. Înțelegeți ce vreau să spun? Eu pur și simplu explic cu acuratețe aceste scrisori, disecându-le, nu negându-le beneficiile și valoarea ca referință pentru oameni. Dacă după ce citiți cuvintele Mele nu doar negați scrisorile lui Pavel, dar le și considerați erezii sau considerați că nu au nicio valoare, se poate spune despre voi doar că abilitățile voastre receptive sunt prea sărace și cunoștințele și abilitatea voastră de a vedea lucrurile sunt prea sărace – cu certitudine nu se poate spune despre cuvintele Mele că sunt prea limitate. Înțelegeți acum? Lucrul important pe care trebuie să-l înțelegeți este situația concretă a lucrării lui Pavel la acea vreme și contextul scrisorilor lui. Dacă aveți o percepție corectă asupra acestor lucruri, la fel de corectă va fi și percepția voastră despre scrisorile lui Pavel. În același timp, după ce înțelegi esența scrisorilor lui Pavel, evaluarea Bibliei de către tine va fi una corectă și vei înțelege de ce scrisorile lui Pavel au fost atât de adorate timp de mulți ani de oamenii de după și de ce există chiar mulți care îl tratează ca pe Dumnezeu. Nu la fel ați fi crezut și voi dacă nu ați fi înțeles?
Cine nu este Însuși Dumnezeu, nu Îl poate reprezenta pe Însuși Dumnezeu. Despre lucrarea lui Pavel se poate spune doar că este parțial ceea ce a văzut omul și parțial luminată de Duhul Sfânt. El a scris aceste cuvinte prin ceea ce a văzut, cât și prin luminarea din partea Duhului Sfânt. Acest lucru nu este surprinzător. Prin urmare, este inevitabilă asocierea cuvintelor lui cu unele experiențe umane și, mai târziu, folosirea propriilor experiențe pentru a suplini nevoile și a sprijini frații și surorile de la acea vreme. Scrisorile pe care le-a scris nu pot fi clasificate drept studiu asupra vieții și nu aparțin categoriei de biografie sau mesaj și, mai mult, nu este vorba de adevăr practicat de biserică sau hotărâri administrative bisericești. Fiind cineva care purta o povară, o persoană desemnată să lucreze de către Duhul Sfânt, aceasta era ceva ce trebuia să facă. Dacă Duhul Sfânt ridică o persoană și îi dă o povară în plus, dar ea nu își însușește lucrarea bisericii, nu administrează bine treburile bisericii și nu rezolvă toate problemele bisericii, atunci aceasta dovedește că nu și-a îndeplinit datoria cum trebuie. Prin urmare, nu este un lucru foarte misterios din partea unui apostol să poată scrie scrisori în perioada lucrării lui. Aceasta făcea parte din slujba lui și era obligat să o facă. Scopul lui în scrierea acestor scrisori nu a fost să scrie un studiu asupra vieții sau o biografie spirituală și, mai mult, nu a fost să deschidă o nouă cale pentru sfinți. A fost de dragul îndeplinirii scopului lui și de dragul de a fi un slujitor loial lui Dumnezeu, astfel încât să-I poată da socoteală lui Dumnezeu prin terminarea a ceea ce Dumnezeu îi încredințase. El era responsabil față de sine și față de frații și surorile lui în lucrarea sa, și a trebuit să-și facă slujba bine și să îndeplinească treburile bisericii cu toată seriozitatea. Aceasta era parte din slujba lui.
Dacă înțelegeți scrisorile lui Pavel, veți avea, de asemenea, o înțelegere și o evaluare corectă asupra scrisorilor lui Petru și Ioan. Nu veți mai privi niciodată aceste scrisori drept cărți din cer, sfinte și intangibile, cu atât mai puțin nu îl veți mai privi pe Pavel ca pe Dumnezeu. Până la urmă, lucrarea lui Dumnezeu e diferită de lucrarea omului, deci cum ar putea fi exprimările lui Dumnezeu la fel cu cele ale omului? Dumnezeu are firea specifică lui Dumnezeu, în timp ce omul are sarcini pe care omul ar trebui să le îndeplinească. Firea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Lui, în timp ce datoria omului este personificată în experiențele omului și exprimată în preocupările omului. Prin urmare, este posibil să știm dacă e vorba de exprimarea lui Dumnezeu sau a omului în lucrarea lor. Nu este nevoie să fie explicată de Dumnezeu Însuși și nu este nevoie ca omul să se străduiască să fie martor și, mai mult decât atât, nu este nevoie ca Dumnezeu Însuși să suprime pe cineva. Toate acestea sunt o revelație naturală; nu sunt forțate și nu sunt ceva în care omul poate interveni. Datoria omului poate fi cunoscută prin experiența lui și nu e nevoie ca acesta să facă vreo lucrare existențială în plus. Esența omului poate fi revelată în întregime în timp ce acesta își face datoria, pe când Dumnezeu Își poate exprima firea inerentă în timp ce Își face lucrarea. Dacă vorbim de lucrarea omului, aceasta nu poate fi acoperită. Dacă vorbim de lucrarea lui Dumnezeu, atunci firea lui Dumnezeu este și mai imposibil de acoperit de către oricine și, mai mult decât atât, nu poate fi controlată de om. Nu se poate spune despre un om că este Dumnezeu și, mai mult decât atât, lucrarea și cuvintele lui nu pot fi privite drept sfinte sau imuabile. Despre Dumnezeu se poate spune că este om pentru că El S-a îmbrăcat în trup, dar lucrarea Lui nu poate fi considerată lucrarea omului sau sarcina omului. Mai mult decât atât, nu putem egala cuvântările lui Dumnezeu și scrisorile lui Pavel, nici nu putem pune la nivel de egalitate judecata și mustrarea lui Dumnezeu și cuvintele de instruire ale omului. Prin urmare, există principii care fac diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului. Acestea sunt diferențiate după esența lor, nu după anvergura lucrării sau eficiența temporară a lucrării. Majoritatea oamenilor fac greșeli de principiu pe acest subiect. Aceasta se întâmplă pentru că omul se uită la exterior, la ceea ce poate fi obținut de om, în timp ce Dumnezeu se uită la substanță, la ceea ce nu poate fi observat de ochii trupești ai omenirii. Dacă tu privești cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu la fel ca pe sarcina unui om obișnuit și privești lucrarea de mare anvergură a omului la fel ca pe lucrarea lui Dumnezeu îmbrăcat în trup, în dezacord cu îndeplinirea sarcinii de către om, nu greșești tu în principiu? Scrisorile și biografiile oamenilor pot fi făcute cu ușurință, dar sunt făcute pe fundația lucrării Duhului Sfânt. Cu toate acestea, cuvântările și lucrarea lui Dumnezeu nu pot fi ușor realizate de către om sau obținute prin înțelepciune și gândire omenească. Mai mult, nu pot fi explicate pe deplin prin cercetarea omului. Dacă nu aveți nicio reacție la aceste chestiuni de principiu, înseamnă că credința voastră nu este foarte adevărată și rafinată. Se poate spune doar că aveți o credință lipsită de claritate și, de asemenea, confuză și lipsită de principii. Fără a înțelege măcar cele mai esențiale și de bază probleme ale lui Dumnezeu și ale omului, nu este acest fel de credință o credință fără vreo perceptivitate? Cum e posibil ca Pavel să fie singura persoană folosită în toți anii din istorie? Cum e posibil ca Pavel să fie singura persoană care a lucrat pentru biserică? Cum e posibil ca el să fie singurul care să fi scris bisericilor pentru a le susține? Indiferent de proporția sau influența lucrării acestor oameni sau rezultatele lucrării lor, nu sunt principiile și substanța unei astfel de lucrări la fel? Lucrarea acestor oameni și lucrarea lui Dumnezeu nu sunt lucruri complet diferite? Chiar dacă sunt diferențe clare în fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu și multe din metodele de lucru nu sunt complet la fel, nu au ele doar o singură substanță și o singură sursă? În consecință, dacă cuiva nu îi sunt clare încă aceste lucruri, atunci îi lipsește prea mult judecata. Dacă după ce a citit aceste cuvinte, cineva va spune încă despre scrisorile lui Pavel că sunt sfinte și intangibile și sunt diferite de biografiile cu caracter spiritual, atunci această persoană are o judecată prea anormală și o astfel de persoană este fără îndoială un expert în doctrină lipsit de judecată. Chiar dacă îl venerezi pe Pavel, nu poți folosi sentimentele calde pe care le ai față de el ca să răstălmăcești adevărul faptelor sau să combați existența adevărului. În plus, ceea ce am spus nu incinerează în niciun fel întreaga lucrare a lui Pavel și scrisorile lui, nici nu le neagă complet valoarea ca și referință. Indiferent, sensul a ceea ce am spus este pentru ca voi să aveți o înțelegere corectă și o evaluare rezonabilă a tuturor lucrurilor și a oamenilor. Aceasta este o judecată normală. Cu aceasta ar trebui să fie echipați oamenii drepți care dețin adevărul.
Kommentar schreiben