Datorită lucrării lui Dumnezeu am fost aduși până în ziua de azi. Deci, toți suntem supraviețuitori în planul de mântuire al lui Dumnezeu și faptul că putem fi păstrați până în ziua de azi este o mare înălțare din partea lui Dumnezeu. Potrivit planului lui Dumnezeu, țara marelui balaur roșu ar trebui distrusă, dar mă gândesc că poate El a întemeiat alt plan sau dorește să împlinească o altă porțiune din planul Său. Deci, până în ziua de azi nu am putut explica acest lucru în mod clar – ca și cum ar fi o ghicitoare de nerezolvat. Dar, per ansamblu, acest grup al nostru a fost predestinat de Dumnezeu și Eu continui să cred că Dumnezeu are altă lucrare în noi. Fie ca toți să ne rugăm stăruitor Cerului astfel: „Fie ca voia Ta să se facă și ca Tu să ni Te arăți din nou și să nu Te ascunzi, ca să Îți putem vedea mai clar slava și chipul.” Întotdeauna simt că drumul pe care ne călăuzește Dumnezeu nu este drept ci este un drum șerpuitor, plin de gropi și Dumnezeu spune că, cu cât este mai stâncos, cu atât mai bine poate da la iveală dragostea din inimile noastre, dar niciunul din noi nu poate deschide o astfel de cale. În experiența Mea, am umblat pe multe căi stâncoase, periculoase și am îndurat suferință mare; câteodată am fost din cale afară de întristat până acolo încât am vrut să strig cu glas tare, dar am mers pe această cale până în ziua de azi. Cred că aceasta este calea pe care călăuzește Dumnezeu, deci îndur chinul întregii suferințe și continui pe cale. Aceasta este ceea ce a orânduit Dumnezeu, deci cine poate scăpa de ea? Nu cer să primesc nicio binecuvântare; tot ce cer este să pot merge pe calea pe care trebuie să merg potrivit voii lui Dumnezeu. Nu caut să îi imit pe alții, nici să umblu pe căile lor – tot ce caut este să Îmi împlinesc devotamentul în a umbla pe calea desemnată Mie până la capăt. Nu cer ajutorul altora; sincer să fiu, nici Eu nu pot ajuta pe altcineva. Se pare că sunt extrem de sensibil vizavi de această chestiune. Nu știu ce cred alți oameni. Acest lucru se datorează faptului că întotdeauna am crezut că Dumnezeu orânduiește cât de mult trebuie să sufere un individ și cât de departe trebuie să meargă pe calea lui și nimeni nu poate ajuta cu adevărat pe altcineva. Poate că o parte din frații noștri și surorile noastre entuziasmate spun că duc lipsă de dragoste. Dar aceasta este ceea ce cred Eu. Oamenii umblă pe căile lor bazându-se pe călăuzirea lui Dumnezeu și Eu cred că cei mai mulți dintre frații și surorile Mele Îmi vor înțelege inima. De asemenea, sper că Dumnezeu ne dă mult mai multă luminare în acest aspect pentru ca dragostea noastră să devină mai pură și prietenia noastră să devină mai de preț. Să nu fim confuzi în legătură cu acest subiect, ci să ne devină cât mai clar faptul că relațiile interpersonale pot fi întemeiate pe baza conducerii lui Dumnezeu.
Dumnezeu a lucrat în China continentală mulți ani și a plătit un preț semnificativ în toți oamenii pentru a ne aduce în cele din urmă unde suntem astăzi. Cred că, pentru a călăuzi pe fiecare pe calea dreaptă, această lucrare trebuie să înceapă cu slăbiciunea fiecăruia – doar astfel se poate trece peste primul obstacol și se poate merge înainte. Nu-i asta mai bine? Poporul chinez care a fost corupt timp de mii de ani a continuat până în ziua de azi. Tot felul de „viruși” continuă să se extindă și să se răspândească peste tot ca o năpastă; numai uitându-ne la relațiile oamenilor este de ajuns să vedem câți viruși există în oameni. Este extrem de dificil pentru Dumnezeu să Își desfășoare lucrarea într-un loc atât de închis și infestat de viruși. Personalitățile oamenilor, obiceiurile, felul în care fac lucrurile, tot ceea ce exprimă în viața lor și în relațiile lor interpersonale, toate sunt incredibil de stricate și până și cunoștințele și cultura lor au fost condamnate de Dumnezeu. Să nu pomenim diversele experiențe pe care le-au învățat de la familia lor și de la societate – toate acestea au fost judecate în ochii lui Dumnezeu. Aceasta este din cauză că cei care trăiesc în acest ținut au mâncat prea mulți viruși. Oamenilor li se pare un lucru normal și nu dau nicio importanță. De aceea, cu cât este mai mare corupția oamenilor dintr-un loc, cu atât mai neadecvate vor fi relațiile lor interpersonale. Există conflict intern în relațiile omenești – oamenii complotează unii împotriva altora și se măcelăresc unii pe alții ca și cum acel loc ar fi o cetate de demoni în care oamenii se mănâncă unii pe alții. Este extrem de dificil să se facă lucrarea lui Dumnezeu într-un astfel de loc care este atât de înfricoșător, unde duhurile există nestingherite. Când interacționez cu oamenii, întotdeauna stărui înaintea lui Dumnezeu fără încetare. Aceasta este din cauză că Mi-e teamă întotdeauna să interacționez cu oamenii și Mă tem profund că voi răni „demnitatea” altora cu firea Mea. În inima mea, Mă tem întotdeauna că aceste duhuri necurate se vor comporta în mod nechibzuit, așadar stărui înaintea lui Dumnezeu să Mă protejeze. Se pot vedea tot felul de relații neadecvate între oamenii din mijlocul nostru. Văd toate aceste lucruri și am ură în inimă. Aceasta este din cauză că oamenii își văd de „treaba lor” între ei, fără să-L ia vreodată în considerare pe Dumnezeu. Urăsc faptele acestor oameni până în măduva oaselor. Ce se poate vedea în oamenii din China continentală nu este nimic altceva decât firi satanice corupte, prin urmare, în lucrarea lui Dumnezeu din acești oameni este aproape imposibil să se găsească ceva care merită osteneala; toată lucrarea este făcută de Duhul Sfânt și asta numai din cauză că Duhul Sfânt atinge oamenii mai mult și lucrează în ei. Este aproape imposibil să îi folosească pe acei oameni; adică, lucrarea de atingere a Duhului Sfânt combinată cu cooperarea oamenilor nu se poate realiza. Duhul Sfânt doar muncește cu perseverență ca să atingă oamenii, dar chiar și așa oamenii sunt amorțiți și nesăbuiți și nu au nicio idee despre ceea ce face Dumnezeu. Deci, lucrarea lui Dumnezeu din China continentală este comparabilă cu lucrarea Lui de creare a lumii. El îi face pe toți oamenii să se nască din nou și schimbă totul la ei pentru că nu există ceva care să merite osteneala în acești oameni. Este atât de cumplit. Deseori spun o rugăciune plină de durere pentru acești oameni: „Dumnezeule, fie ca puterea Ta cea mare să se descopere în acești oameni pentru ca Duhul Tău să îi atingă puternic așa încât acești suferinzi amorțiți și fără minte să se poată trezi, să nu mai doarmă și să vadă ziua slavei Tale.” Să ne rugăm cu toții înaintea lui Dumnezeu și să spunem: Oh, Dumnezeule! Fii din nou milos față de noi și ne poartă de grijă pentru ca inimile noastre să se poată întoarce pe deplin la Tine și să putem scăpa din acest ținut mizer, să ne ridicăm și să ducem la bun sfârșit ceea ce ne-ai încredințat. Sper ca Dumnezeu să ne atingă încă o dată ca să primim luminare de la El și să aibă milă de noi astfel încât inimile noastre să se poată întoarce la El treptat și El să ne câștige. Aceasta este dorința pe care o împărtășim cu toții.
Calea pe care mergem este orânduită de Dumnezeu în totalitate. Per ansamblu, cred cu certitudine că sunt capabil să merg pe această cale până la capăt și acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu Îmi zâmbește întotdeauna și este ca și cum mâna lui Dumnezeu Mă călăuzește întotdeauna. Deci, aceasta nu este diluată de nimic altceva din inima mea – sunt întotdeauna preocupat de lucrarea lui Dumnezeu. Îmi dau toată silința să duc la bun sfârșit cu devotament orice lucru pe care Mi l-a încredințat Dumnezeu și nu interferez deloc cu sarcini pe care nu Mi le-a dat Mie, nici nu interferez cu lucrarea pe care oricine altcineva o face. Aceasta este pentru că sunt convins că fiecare persoană trebuie să meargă pe calea lor proprie fără să interfereze unii cu alții. Așa văd Eu lucrurile. Poate că aceasta este din cauza propriei Mele personalități, dar sper că frații și surorile Mele Mă înțeleg și Mă iartă pentru că nu îndrăznesc să Mă împotrivesc niciodată decretelor Tatălui Meu. Nu îndrăznesc să sfidez voia Cerului. S-ar putea să fi uitat că „voia Cerului nu poate fi sfidată?” Poate unii oameni cred că sunt prea egoist, dar Eu cred că am venit îndeosebi să fac o parte din lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. N-am venit pentru relațiile interpersonale. Pur și simplu, nu pot învăța cum să am relații bune cu alți oameni. Dar am călăuzirea lui Dumnezeu în ceea ce Mi-a încredințat Mie și sunt încrezător și perseverent în a face această lucrare bine. Este posibil să fiu prea „egoist”. Mi-aș dori ca fiecare să poată lua inițiativa în a simți dragostea altruistă a lui Dumnezeu și să coopereze cu El. Nu aștepta după sosirea celei de-a doua măreții a lui Dumnezeu – aceea nu ajută pe nimeni. Întotdeauna cred că lucrul pe care trebuie să îl luăm în considerare este acesta: „Trebuie să facem tot posibilul să împlinim ceea ce trebuie împlinit ca să-L mulțumim pe Dumnezeu. Dumnezeu a încredințat fiecărui individ un lucru diferit; cum ar trebui să îl îndeplinim?” Ar trebui să fiți conștienți ce implică de fapt calea pe care pășiți – este imperativ să înțelegeți clar acest lucru. De vreme ce toți sunteți dispuși să Îl mulțumiți pe Dumnezeu, de ce nu vă dați Lui mai întâi? Prima dată când M-am rugat lui Dumnezeu, Mi-am dăruit inima Lui complet. Oamenii din jurul Meu – părinți, surori, frați sau colegi – au fost puși deoparte, în fundalul minții Mele, de către hotărârea Mea, și a fost ca și cum n-au existat niciodată pentru Mine. Aceasta a fost din cauză că gândul Îmi era întotdeauna la Dumnezeu, la cuvintele Lui sau la înțelepciunea Sa – aceste lucruri erau tot timpul în prim-planul și în centrul inimii Mele și au devenit lucrurile cele mai de preț din inima Mea. Așadar, pentru oamenii care sunt plini de filozofii de viață, sunt o creatură lipsită de emoții, cu sânge rece. Cum Mă port, cum fac lucrurile, fiecare mișcare a Mea – toate acestea îi taie la inimă. Îmi aruncă priviri ciudate ca și cum aș fi devenit în persoană o ghicitoare de nerezolvat. Oamenii Mă cântăresc în mod ascuns în inimile lor – ei nu știu ce am să fac. Cum aș putea să încetez a înainta din cauza fiecărei acțiuni a oamenilor? Poate că sunt invidioși, sau dezgustați sau batjocoritori – Eu încă Mă rog cu înflăcărare înaintea lui Dumnezeu ca și cum numai Eu și El am exista în aceeași lume și nimeni altcineva. Forțe externe Mă oprimă întotdeauna îndeaproape, dar sentimentul de a fi atins de Dumnezeu se naște în Mine de asemenea. Cu această dilemă, M-am plecat înaintea lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Sunt întotdeauna dispus să lucrez potrivit voii Tale. În ochii Tăi sunt vrednic de respect și văzut ca aur pur, dar nu pot scăpa nicicum de forțele întunericului. Sunt dispus să sufăr de dragul Tău o viață întreagă, sunt dispus să fac din lucrarea Ta lucrarea vieții Mele; Te implor să Îmi dai un loc adecvat de odihnă ca să Mă dedic Ție. O, Dumnezeule! Sunt dispus să Mă ofer pentru Tine. Tu cunoști bine slăbiciunile omului, deci de ce Te ascunzi de Mine?” Chiar în momentul acela am simțit de parcă aș fi fost ca un crin de munte care își împrăștie aroma într-o adiere blândă, dar nimeni nu a știut asta. Cerul jelea și inima Mea plângea continuu ca și cum aveam și mai multă durere în inimă. Toate forțele și asediul omenirii erau ca o lovitură de trăsnet într-o zi însorită. Cine Îmi putea înțelege inima? Așa că am venit din nou înaintea lui Dumnezeu și am spus: „O, Dumnezeule! Chiar să nu fie nicio cale de a-Ți face lucrarea în acest ținut mizer? Cum se face că alții sunt relaxați într-un mediu care este plin de înțelegere și lipsit de persecuții, dar nu pot lua seama la inima Ta? Chiar dacă Mi-aș întinde aripile, de ce nu Îmi pot luat zborul? Nu ești de acord cu asta?” Am petrecut câteva zile plângând din cauza asta, dar întotdeauna am crezut că Dumnezeu Îmi va mângâia inima plină de durere. De la început până la sfârșit, nimeni nu a putut să Îmi înțeleagă starea anxioasă. Poate că era o percepție directă de la Dumnezeu – sunt întotdeauna înflăcărat în privința lucrării Lui și de-abia am timp să respir. Până în ziua de azi Mă rog: „O, Dumnezeule! Dacă este voia Ta, arată-Mi cum să împlinesc una din lucrările Tale și mai mari ca să se poată extinde în tot universul, să fie dezvăluită fiecărei națiuni, fiecărei denominații din lume, așa încât inima Mea să primească puțină pace, Eu să pot trăi pentru Tine într-un loc de odihnă și să pot lucra pentru Tine fără nicio interferență și să Îmi pot liniști inima ca să Te slujesc toată viața.” Aceasta este dorința inimii Mele. Poate că frații și surorile Mele vor spune că sunt arogant, că sunt semeț. Sunt de acord cu asta pentru că este un fapt – ceea ce au tinerii este pur și simplu aroganță. Deci vorbesc adevărul fără să contravin faptele. În Mine puteți vedea toate individualitățile unei persoane tinere, dar puteți vedea, de asemenea, prin ce Mă deosebesc de alți tineri – prin liniștea și calmul Meu. Nu vreau să fac un subiect de discuție din asta; cred că Dumnezeu Mă cunoaște mai bine decât Mă cunosc Eu pe Mine Însumi. Acestea sunt cuvinte din inima Mea și sper ca frații și surorile Mele să nu fie ofensați. Fie să rostim cuvintele din inimă, să ne uităm la fiecare din lucrurile după care alergăm, să ne comparăm inimile pline de dragoste de Dumnezeu, să ascultăm cuvintele pe care I le șoptim lui Dumnezeu, să cântăm cele mai frumoase cântece din inimă și să ne exprimăm sentimentele de mândrie pentru ca viețile noastre să devină mai frumoase. Să dăm uitării trecutul și să privim spre viitorul nostru. Dumnezeu va deschide o cale pentru noi!
Kommentar schreiben