Înainte, nimeni nu-L cunoștea pe Duhul Sfânt și, în special, nimeni nu cunoștea care e calea Duhului Sfânt. De aceea oamenii s-au făcut întotdeauna de rușine înaintea lui Dumnezeu. Se poate spune că aproape toți oamenii care cred în Dumnezeu nu Îl cunosc pe Duhul, ci doar au un fel de credință confuză. De aici reiese clar că oamenii nu Îl înțeleg pe Dumnezeu și, chiar dacă spun că ei cred în El, în esență, faptele lor denotă că ei cred în ei înșiși, nu în Dumnezeu. Din experiența Mea personală reală, pot vedea că Dumnezeu Îl mărturisește pe Dumnezeul întrupat și, la exterior, toți oamenii sunt forțați să recunoască martorul Lui; de abia se poate spune că ei cred că Duhul lui Dumnezeu nu greșește niciodată. Cu toate acestea, Eu spun că oamenii nu cred în această persoană și în niciun caz în Duhul lui Dumnezeu, ci în propriile lor simțiri. Nu înseamnă asta că ei cred în ei înșiși? Toate cuvintele pe care le spun sunt adevărate. Nu este vorba de o etichetare a oamenilor, însă este necesar să clarific un lucru – faptul că oamenii au putut fi aduși până în ziua de azi, indiferent că au o înțelegere clară sau sunt confuzi, se datorează lucrării Duhului Sfânt și nu e ceva ce oamenii pot dicta. Acesta este un exemplu legat de ceea ce am menționat mai înainte în legătură cu Duhul Sfânt care forțează credința oamenilor. Acesta este felul în care lucrează Duhul Sfânt și este o cale adoptată de Duhul Sfânt. Indiferent în cine cred oamenii esențialmente, Duhul Sfânt le dă oamenilor cu forța un fel de sentiment pentru ca ei să creadă în Dumnezeu în inima lor. Nu ai tu o astfel de credință? Nu ți se pare că credința ta în Dumnezeu este un lucru ciudat? Nu ți se pare ciudat faptul că nu poți scăpa de acest curent? Nu ai depus niciun efort să te gândești la acest lucru? Nu este acesta cel mai mare semn și minune? Chiar dacă de multe ori te-ai simțit impulsionat să evadezi, există întotdeauna o forță vitală care te atrage și te face să nu dorești să renunți. De fiecare dată când ți se întâmplă, ți se pune un nod în gât, plângi și nu știi ce să faci. Sunt unii dintre voi care încearcă să plece, dar, când încerci să pleci, ai senzația unui cuțit în inimă și te simți ca și cum sufletul ți-a fost luat de o nălucă de pe pământ, lăsându-ți inima neliniștită și lipsită de pace. După aceea, nu poți decât să te oțelești și să te întorci la Dumnezeu… Nu ai avut această experiență? Cred că tinerii frați și surori, care pot să-și deschidă inimile, vor spune: „Da! Am avut atât de multe experiențe de acest fel; îmi este atât de rușine să mă gândesc la ele!” În viața Mea de zi cu zi, sunt întotdeauna bucuros să-i consider pe tinerii frați și surori drept prieteni apropiați pentru că sunt plini de inocență – sunt puri și atât de ușor de iubit. Este ca și cum ar fi însoțitorii Mei personali. Din acest motiv, întotdeauna caut oportunități de a-i aduna laolaltă pe toți confidenții Mei, ca să vorbim despre idealurile și planurile noastre. Fie ca voia lui Dumnezeu să se împlinească în noi, astfel încât toți să fim ca trup și sânge, fără bariere și fără distanță. Fie ca toți să ne rugăm lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Dacă este voia Ta, Te implorăm să ne pui la dispoziție un mediul propice pentru a ne putea realiza dorințele inimilor noastre. Ai milă de aceia dintre noi care suntem tineri și lipsiți de înțelegere pentru a ne putea folosi de fiecare strop de putere din inimă!” Cred că aceasta trebuie să fie voia lui Dumnezeu deoarece, cu multă vreme în urmă, L-am implorat pe Dumnezeu: „Tată! Noi, cei de pe pământ, strigăm către Tine mereu și sperăm ca voia Ta să se desăvârșească în curând pe pământ. Sunt dispus să caut voia Ta. Fă tot ce vrei să faci și du la bun sfârșit, cât mai curând posibil, ceea ce Mi-ai încredințat Mie. Atâta vreme cât voia Ta poate fi împlinită cât de curând posibil, Eu sunt chiar dispus ca Tu să croiești o cărare nouă în mijlocul nostru. Singura Mea speranță este ca lucrarea Ta să poată fi dusă la bun sfârșit curând. Cred că nicio regulă nu poate împiedica lucrarea Ta!” Aceasta este lucrarea pe care o face Dumnezeu acum. Nu ai văzut calea pe care Duhul Sfânt merge? Când întâlnesc frați și surori mai în vârstă, întotdeauna am un sentiment de apăsare pe care nu îl pot identifica. Numai când sunt cu ei pot să văd că au o duhoare lumească, iar noțiunile lor religioase, modul în care fac lucrurile, felul în care vorbesc, cuvintele pe care le folosesc, etc., sunt toate exasperante. Este ca și cum ar fi plini de înțelepciune dar Eu stau întotdeauna departe de ei pentru că, în ce Mă privește, filosofia Mea de viață este prea săracă. Când sunt cu ei, întotdeauna Mă simt epuizat și surmenat și uneori situația devine atât de gravă, atât de apăsătoare, încât Îmi este greu să respir. Deci, în aceste vremuri primejdioase, Dumnezeu Îmi dă cea mai bună cale de ieșire. Poate este propria Mea înțelegere greșită. Nu-mi pasă decât de ceea ce Îi aduce foloase lui Dumnezeu; cel mai important lucru este a face voia lui Dumnezeu. Păstrez distanța față de acești oameni și, dacă Dumnezeu Îmi cere să îi confrunt, atunci Mă supun. Nu sunt nicidecum respingători, însă „înțelepciunea” lor, noțiunile și filozofiile lor despre viață sunt atât de iritante. Mă aflu aici ca să duc la bun sfârșit ceea ce Mi-a încredințat Dumnezeu, nu să învăț din experiențele lor în ce privește modul în care se raportează la problemele vieții. Îmi amintesc cum Dumnezeu Mi-a spus la un moment dat următoarele: „Pe pământ, fă doar voia Tatălui Tău și du-I la bun sfârșit însărcinarea. Nimic altceva nu Te privește.” Când Mă gândesc la aceste cuvinte simt puțină pace. Acest lucru este din cauză că întotdeauna simt că problemele pământești sunt prea complicate și nu le pot înțelege – niciodată nu știu ce să fac. Astfel, nu știu de câte ori am fost atât de tulburat din această cauză și am urât omenirea – de ce sunt oamenii atât de complicați? Ce-i rău în a fi puțin mai simplist? Încerci să fii deștept – la ce bun? Interacțiunea Mea cu oamenii este de cele mai multe ori bazată pe însărcinarea pe care Mi-a dat-o Dumnezeu și, chiar dacă au fost câteva dăți când nu așa au stat lucrurile, cine poate știi ce se ascunde adânc în inima Mea?
De multe ori le-am spus fraților și surorilor care sunt cu Mine că ar trebui să creadă în Dumnezeu în propria lor inimă și nu să își apere propriile interese, le-am spus că ar trebui să țină seama de voia Sa. De multe ori am plâns amarnic înaintea lui Dumnezeu – de ce nu țin seama oamenii de voia lui Dumnezeu? Se poate ca lucrarea lui Dumnezeu să dispară fără urmă din niciun motiv? Nu știu de ce, dar se pare că a devenit o enigmă în inima Mea. Cum se face că oamenii nu recunosc niciodată calea Duhului Sfânt, dar întotdeauna mențin relații interpersonale necorespunzătoare? Îmi e silă când vad astfel de oameni. Ei nu văd calea Duhului Sfânt și sunt atenți numai la ceea ce fac oamenii. Poate inima lui Dumnezeu fi astfel mulțumită? Acest lucru Mă întristează adesea. Se pare că aceasta a devenit povara pe care o am de purtat Eu. Duhul Sfânt, de asemenea, este preocupat în această privință – nu simți nicio învinuire în inima ta? Fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii spirituali. Ca Unul care îi călăuzesc pe oameni să intre în duhul, M-am rugat înaintea lui Dumnezeu astfel de multe ori: „O, Tată! Fie să fac din voia Ta esența vieții și să caut voia Ta. Fie să rămân credincios în ceea ce Mi-ai încredințat, ca Tu să îi câștigi pe oamenii din acest grup. Adu-ne într-o lume liberă pentru ca toți să ne conectăm cu Tine în duhurile noastre. Trezește simțurile spirituale din inimile noastre!” Sper ca voia lui Dumnezeu să fie împlinită în totalitate, deci Mă rog Lui fără contenire ca Duhul Lui să continue să ne lumineze și să ne permită tuturor să pășim pe calea condusă de Duhul Sfânt. Aceasta se datorează faptului că Eu umblu pe calea Duhului Sfânt. Cine altcineva ar putea umbla pe acea cale în locul Meu? Astfel povara Mea este și mai grea. Mă simt ca și cum sunt gata să Mă prăbușesc, dar cred că Dumnezeu, cu siguranță, nu Își va amâna lucrarea. Poate că, după ce va fi terminat ceea ce Mi-a încredințat, o vom apuca pe cărări diferite. Deci, poate că din cauza efectului pe care-L are Duhul Sfânt asupra Mea, M-am simțit întotdeauna diferit de ceilalți. Este ca și cum Dumnezeu vrea să facă o lucrare și nici la momentul de față nu am înțeles ce. Cu toate acestea, cred că nimeni de pe pământ nu este mai bun decât sunt confidenții Mei și cred că ai Mei confidenți se vor ruga pentru Mine înaintea lui Dumnezeu. Dacă vor face astfel, sunt peste măsură de recunoscător. Sper ca frații și surorile Mele să spună împreună cu Mine: „O, Dumnezeule! Fă ca voia Ta să fie descoperită pe deplin acelora dintre noi care ne aflăm în epoca finală ca să putem fi binecuvântați cu viața duhului și să vedem faptele Duhului lui Dumnezeu și adevărata Sa față!” Odată ce am ajuns în această etapă, vom trăi cu adevărat călăuziți de Duhul și doar la acea vreme vom putea să vedem adevărata față a lui Dumnezeu. Adică, oamenii vor putea înțelege adevăratul înțeles al adevărului întreg. Adevărul nu este înțeles sau priceput cu ajutorul noțiunilor omenești ci iluminarea este dată potrivit voii Duhului lui Dumnezeu. În totalitatea sa, aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu Însuși o face, fără nicio noțiune din partea omului. Acesta este planul Său de lucru vizavi de faptele pe care dorește să le dezvăluie pe pământ și este faza finală din lucrarea Sa pe pământ. Ești dispus să participi la această lucrare? Dorești să faci parte din această lucrare? Ai dorința de a fi desăvârșit de Duhul Sfânt și de a te bucura de viața duhului?
Lucrarea crucială din prezent este aceea de a pătrunde dincolo de temelia de la început. Trebuie să înțelegem mai profund fațetele adevărului, ale viziunii și ale vieților noastre. Cu toate acestea, mai întâi de toate trebuie să le reamintesc fraților și surorilor Mele că, pentru a intra în această lucrare, trebuie să te lepezi de noțiunile de mai înainte. Adică, trebuie să îți schimbi stilul precedent de viață, să îți faci un plan nou și să o rupi cu trecutul. Dacă continui să susții ceea ce a fost de preț pentru tine în trecut, Duhul Sfânt nu va putea să lucreze în tine; de-abia va putea să te mențină în viață. Dacă o persoană nu caută sau nu intră și nu își face un plan, Duhul Sfânt o va abandona complet. O astfel de persoană este numită respinsă de epocă. Sper ca toți frații Mei și toate surorile Mele să Îmi poată înțelege inima și sper, de asemenea, ca mai mulți „noi recruți” să poată să se ridice și să lucreze cu Dumnezeu pentru a termina împreună această lucrare. Cred că Dumnezeu ne va binecuvânta și mai cred că Dumnezeu Îmi va da tot mai mulți confidenți ca să pot călători până la capătul pământului și să avem și mai multă dragoste unii pentru alții. Sunt mai încredințat că Dumnezeu Își va lărgi împărăția datorită eforturile noastre și sper ca lucrarea noastră asiduă să atingă niveluri fără precedent pentru ca Dumnezeu să câștige și mai mulți oameni tineri. Fie ca toți să ne rugăm și mai mult pentru aceasta și să Îl căutăm pe Dumnezeu neîncetat, pentru ca viețile noastre să fie trăite în prezența Lui și noi să fim aproape de Dumnezeu. Fie să nu existe nicio barieră între noi și fie ca toți să facem acest legământ în prezența Lui Dumnezeu: „Să lucrăm în deplină armonie! Devotament până la capăt! Niciodată despărțiți, întotdeauna împreună!” Fie ca frații și surorile Mele să ia această hotărâre în fața lui Dumnezeu pentru ca inimile noastre să nu se rătăcească și voințele noastre să fie statornice! Pentru a împlini voia lui Dumnezeu, doresc să spun din nou: Lucrează din greu! Dedică-te în totalitate! Dumnezeu ne va binecuvânta întru totul!
Kommentar schreiben