Cuvântul lui Dumnezeu „Dumnezeu Însuși, Unicul (III) Autoritatea lui Dumnezeu (II)” Partea a șasea

Cuvântul lui Dumnezeu „Dumnezeu Însuși, Unicul (III) Autoritatea lui Dumnezeu (II)” Partea a șasea

 

Cuvintele lui Dumnezeu din acest videoclip sunt din cartea „Cuvântul Se arată în trup”. Conținutul acestui videoclip:

4. Vino sub stăpânirea Creatorului și înfruntă moartea cu calm

5. Căutările și câștigurile din viața lui Iov îi permit acestuia să înfrunte moartea cu calm

6. Doar acceptând suveranitatea Creatorului se poate întoarce cineva alături de El

Nu rata oportunitatea de a cunoaște suveranitatea Creatorului

 

Moartea: al șaselea moment critic

 

4. Vino sub stăpânirea Creatorului și înfruntă moartea cu calm

 

Dumnezeu Atotputernic spune: „În momentul în care se naște o persoană, un suflet singuratic își începe experiența vieții pe pământ, experiența autorității Creatorului, pe care Creatorul a aranjat-o pentru el. Inutil de precizat, pentru persoană, pentru suflet, aceasta este o oportunitate excelentă de a câștiga cunoașterea suveranității Creatorului, de a ajunge să-I cunoască autoritatea și de a o experimenta personal. Oamenii își trăiesc viețile sub legile destinului proiectate pentru ei de către Creator, și, pentru orice ființă rațională cu conștiință, acceptarea suveranității Creatorului și cunoașterea autorității Lui în decursul celor câteva decenii pe pământ nu sunt lucruri dificil de făcut. Așadar, ar trebui să fie foarte ușor pentru fiecare persoană să recunoască, prin propriile sale experiențe de viață de-a lungul a câteva decenii, că toate destinele omenești sunt predestinate, și să înțeleagă sau să sintetizeze ce înseamnă să trăiești. În același timp când o persoană adoptă aceste lecții de viață, aceasta va ajunge treptat să înțeleagă de unde vine viața, să priceapă de ce are nevoie inima cu adevărat, ce o va duce pe cărarea adevărată a vieții, care s-ar cuveni să fie misiunea și țelurile unei vieți omenești; și va recunoaște treptat faptul că dacă cineva nu-L venerează pe Creator, dacă nu vine sub stăpânirea Lui, atunci, în momentul în care se confruntă cu moartea – când un suflet este pe cale să apară încă o dată înaintea Creatorului – inima sa se va umple de groază nemărginită și neliniște. Dacă o persoană a existat pe lume pentru câteva decenii și totuși nu a ajuns să știe de unde vine viața omenească, nu a recunoscut încă în palma cui stă soarta omenească, atunci nu este de mirare că acea persoană nu va fi în stare să înfrunte moartea cu calm. O persoană care a câștigat cunoașterea suveranității Creatorului după ce a trăit câteva decenii de viață este o persoană cu o apreciere corectă a sensului și valorii vieții; o persoană cu o cunoaștere profundă a scopului vieții, cu experiență reală și înțelegere a suveranității Creatorului și, mai mult chiar, o persoană care este capabilă să se supună autorității Creatorului. O asemenea persoană înțelege sensul creației omenirii de către Dumnezeu, înțelege că omul ar trebui să-L venereze pe Creator, că tot ceea ce deține fiecare om provine de la Creator și se va întoarce la El într-o zi nu prea îndepărtată din viitor; o asemenea persoană înțelege că Creatorul aranjează nașterea omului și are suveranitate asupra morții omului, și că atât viața, cât și moartea sunt predestinate de autoritatea Creatorului. Așadar, când cineva înțelege cu adevărat aceste lucruri, acesta va fi în mod natural în stare să înfrunte moartea cu calm, să lase la o parte toate posesiunile lumești cu calm, să accepte și să se supună bucuros la tot ceea ce urmează și să întâmpine ultimul moment critic al vieții pregătit de către Creator, în loc să se teamă orbește de el și să se lupte împotriva lui. Dacă o persoană privește viața ca pe o oportunitate de a experimenta suveranitatea Creatorului și de a ajunge să-I cunoască autoritatea, dacă o persoană își vede viața ca pe o șansă rară de a-și face datoria ca ființă omenească creată și de a-și îndeplini misiunea, atunci acea persoană va avea, în mod necesar, perspectiva corectă asupra vieții, va avea o viață binecuvântată și călăuzită de către Creator, va păși în lumina Creatorului, va cunoaște suveranitatea Creatorului, va veni sub stăpânirea Lui, va deveni martor al faptelor Lui miraculoase și al autorității Sale. Nu mai trebuie menționat, o asemenea persoană va fi, în mod necesar, iubită și acceptată de către Creator, și numai o asemenea persoană poate menține o atitudine calmă în privința morții, poate întâmpina cu bucurie momentul critic final al vieții. Iov a avut în mod evident genul acesta de atitudine față de moarte; a fost în postura de a accepta cu bucurie momentul critic final al vieții și și-a adus călătoria de o viață la un final lin, terminându-și misiunea în viață, el s-a întors alături de Creator.

 

5. Căutările și câștigurile din viața lui Iov îi permit acestuia să înfrunte moartea cu calm

 

În Scriptură scrie despre Iov: „Iov a murit înaintat în vârstă şi sătul de zile” (Iov 42:17). (NTLR®) Aceasta înseamnă că, atunci când a murit, Iov nu a avut regrete și nu a simțit durere, ci s-a despărțit în mod natural de această lume. Așa cum știe toată lumea, Iov a fost un om care se temea de Dumnezeu și se ferea de rău pe când trăia; Dumnezeu i-a lăudat faptele drepte, oamenii și le-au amintit, și viața lui, mai mult decât a oricui altcuiva, a avut valoare și semnificație. Iov s-a bucurat de binecuvântările lui Dumnezeu și a fost numit drept de El pe pământ și a fost, de asemenea, pus la încercare de către Dumnezeu și testat de către Satana; a depus mărturie pentru Dumnezeu și a meritat să fie numit un om drept. De-a lungul celor câteva decenii după ce a fost pus la încercare de Dumnezeu, el a trăit o viață care a fost chiar mai valoroasă, mai semnificativă, mai stabilă și mai liniștită decât înainte. Datorită faptelor lui drepte, Dumnezeu l-a pus la încercare; datorită faptelor lui drepte, Dumnezeu a apărut în fața lui și i-a vorbit direct. Așadar, în decursul anilor de după ce a fost pus la încercare, Iov a înțeles și a apreciat valoarea vieții într-un mod mai concret, a atins o înțelegere mai profundă asupra suveranității Creatorului și a obținut o cunoaștere mai precisă și mai sigură a felului în care Creatorul Își oferă și retrage binecuvântările. Biblia consemnează faptul că Iahve Dumnezeu i-a acordat lui Iov binecuvântări încă și mai mari decât o făcuse înainte, punându-l pe Iov într-o poziție și mai bună de a cunoaște suveranitatea Creatorului și de a înfrunta moartea cu calm. Așa că Iov, atunci când a îmbătrânit și s-a confruntat cu moartea, cu siguranță nu ar fi fost îngrijorat în privința proprietăților sale. Nu avea griji, nu avea nimic de regretat și bineînțeles că nu se temea de moarte; pentru că și-a petrecut toată viața mergând pe calea temerii de Dumnezeu și a feritului de rău, și nu avea niciun motiv să-și facă griji cu privire la propriul sfârșit. Câți oameni de astăzi ar putea acționa la fel cum a acționat Iov atunci când s-a confruntat cu propria moarte? De ce nu este nimeni capabil să mențină o purtare atât de simplă la exterior? Există un singur motiv: Iov și-a trăit viața în căutarea subiectivă a credinței, a recunoașterii și a supunerii față de suveranitatea lui Dumnezeu, și prin această credință, recunoaștere și supunere a trecut prin momentele critice ale vieții, și-a trăit ultimii ani și a întâmpinat momentul critic final al vieții sale. Indiferent de ce a trăit Iov, căutările și țelurile lui în viață au fost fericite, nu dureroase. El nu era fericit doar datorită binecuvântărilor și a laudei oferite lui de către Creator, ci, mai important, datorită căutărilor și țelurilor lui în viață, datorită cunoașterii treptate și adevăratei înțelegeri a suveranității Creatorului pe care a atins-o temându-se de Dumnezeu și ferindu-se de rău, și, mai mult, datorită minunatelor Lui fapte pe care Iov le-a experimentat personal în perioada lui de supus al suveranității Creatorului și a experiențelor și amintirilor călduroase și de neuitat despre coexistența, cunoștința și înțelegerea reciprocă dintre om și Dumnezeu; datorită alinării și fericirii provenite din cunoașterea voinței Creatorului; datorită venerației care a crescut după ce a văzut că El este măreț, minunat, demn de iubire și credincios. Motivul pentru care Iov a fost capabil să înfrunte moartea fără nicio suferință a fost acela că știa că, prin moarte, avea să se întoarcă lângă Creator. Și căutările și realizările lui în viață au fost cele care i-au permis să înfrunte moartea cu calm, să accepte cu o inimă liniștită perspectiva că viața îi va fi luată înapoi de către Creator și, mai mult, să stea drept, nepătat și fără nicio grijă, înaintea Creatorului. Pot oamenii zilelor noastre obține genul de fericire pe care a deținut-o Iov? Sunteți voi înșivă în situația de a face acest lucru? De vreme ce oamenii zilelor noastre sunt, de ce sunt incapabili să trăiască fericiți, așa cum a făcut-o Iov? De ce sunt incapabili să scape de suferința provenită din frica de moarte? Când se confruntă cu moartea, unii oameni fac pe ei, alții tremură, leșină, vorbesc urât și despre Ceruri și despre om, chiar se vaită și plâng. Acestea nu sunt sub nicio formă reacțiile bruște care apar atunci când se apropie moartea. Oamenii se poartă în felurile acestea stânjenitoare în primul rând din cauza faptului că, adânc în inimile lor, se tem de moarte; din cauza faptului că nu au o cunoaștere limpede și o apreciere a suveranității lui Dumnezeu și a aranjamentelor Lui, cu atât mai puțin să se supună cu adevărat acestora; din cauza faptului că oamenii nu vor decât să aranjeze și să guverneze singuri totul, să-și controleze propriile destine, propriile vieți și moartea. Nu este de mirare, așadar, că oamenii nu sunt niciodată în stare să scape de frica de moarte.

 

6. Doar acceptând suveranitatea Creatorului se poate întoarce cineva alături de El

 

Când cineva nu are o cunoaștere limpede și experiența suveranității lui Dumnezeu și a aranjamentelor Lui, cunoașterea acestei persoane despre soartă și moarte va fi în mod necesar incoerentă. Oamenii nu pot vedea clar că totul stă în palma lui Dumnezeu, nu își dau seama că Dumnezeu deține controlul și suveranitatea asupra lor, nu recunosc că omul nu poate înlătura sau scăpa de o asemenea suveranitate; și astfel, atunci când se află în fața morții, nu există sfârșit pentru ultimele lor cuvinte, griji și regrete. Sunt trași în jos de atâta bagaj, de atâta reticență, de atâta confuzie, și toate acestea îi fac să se teamă de moarte. Pentru orice persoană născută pe această lume, nașterea sa este necesară și moartea, inevitabilă, și nimeni nu poate depăși acest curs. Dacă cineva dorește să se despartă de această lume fără durere, dacă dorește să fie în stare să înfrunte momentul critic final al vieții fără reticență sau îngrijorare, singura modalitate este să plece fără regrete. Și singura modalitate de a pleca fără regrete este să cunoască suveranitatea Creatorului, să Îi cunoască autoritatea și să li se supună. Numai așa se poate ține cineva la distanță de vrajbele omenești, de rău, de robia Satanei; numai așa poate cineva să trăiască o viață ca a lui Iov, călăuzită și binecuvântată de către Creator; o viață liberă și eliberată, o viață cu valoare și sens, o viață care este sinceră și deschisă; numai așa se poate cineva supune, ca Iov, să fie pus la încercare și supus lipsurilor de către Creator, să se supună orchestrațiilor și aranjamentelor Creatorului; numai așa poate cineva să-L venereze pe Creator toată viața sa și să câștige lauda Lui, așa cum a făcut Iov, și să-I audă vocea, să-L vadă apărând; numai așa poate cineva să trăiască și să moară fericit, ca Iov, fără durere, fără griji, fără regrete; numai așa poate cineva să trăiască în lumină, ca Iov, să treacă de fiecare dintre momentele critice ale vieții în lumină, să-și termine lin călătoria în lumină, să-și îndeplinească cu succes misiunea – să experimenteze, să învețe și ajungă să cunoască suveranitatea Creatorului în calitate de ființă creată – și să se stingă în lumină și să stea pe vecie alături de Creator, ca ființă umană creată, lăudată de El.

 

Nu rata oportunitatea de a cunoaște suveranitatea Creatorului

 

Cele șase momente critice descrise mai sus sunt faze cruciale proiectate de către Creator prin care trebuie să treacă fiecare persoană în decursul vieții sale. Fiecare dintre aceste momente critice este real; niciunul nu poate fi ocolit și toate au legătură cu predestinarea și suveranitatea Creatorului. Așadar, pentru o ființă omenească, fiecare dintre aceste momente critice este un punct de control important și cum să treceți prin fiecare dintre ele lin este o întrebare foarte serioasă cu care vă confruntați cu toții acum.

 

Cele câteva decenii care alcătuiesc o viață omenească nu sunt nici lungi, nici scurte. Cei douăzeci și ceva de ani dintre naștere și maturizare trec cât ai clipi din ochi și, cu toate că la acest moment al vieții o persoană este considerată adultă, oamenii din această categorie de vârstă nu știu aproape nimic despre viața omenească și despre soarta omenească. Pe măsură ce capătă mai multă experiență, ei pășesc treptat spre vârsta mijlocie. Oamenii de treizeci și patruzeci de ani capătă o experiență incipientă a vieții și a sorții, dar ideile lor cu privire la aceste lucruri sunt încă foarte cețoase. Abia la patruzeci de ani încep unii oameni să înțeleagă omenirea și universul, care au fost create de Dumnezeu, să înțeleagă la ce se referă viața omenească, la ce se referă soarta omenească. Unii oameni, cu toate că L-au urmat de multă vreme pe Dumnezeu și sunt acum de vârstă mijlocie, încă nu dețin o cunoaștere și o definiție corecte ale suveranității lui Dumnezeu, cu atât mai puțin adevărata supunere. Unor oameni nu le pasă de nimic altceva în afară de a căuta să obțină binecuvântări, și, cu toate că au trăit mulți ani, nu știu sau nu înțeleg nici în cea mai mică măsură realitatea suveranității Creatorului asupra destinului omenesc, așa că nu au pătruns niciun pic în lecția practică a supunerii față de orchestrațiile și aranjamentele lui Dumnezeu. Asemenea oameni sunt complet nesăbuiți, asemenea oameni își trăiesc viețile în zadar.

 

Dacă o viață omenească este împărțită în funcție de gradul de experiență de viață și cunoaștere a sorții omenești a cuiva, aceasta se va divide aproximativ în trei faze. Prima fază este tinerețea, anii dintre naștere și vârsta mijlocie sau de la naștere la treizeci de ani. Cea de-a doua fază este maturizarea, de la vârsta mijlocie la bătrânețe sau de la treizeci la șaizeci de ani. Și cea de-a treia fază este perioada de maturitate a cuiva, de la bătrânețe, care începe la șaizeci de ani, până când persoana părăsește lumea. Cu alte cuvinte, de la naștere și până la vârsta mijlocie, cunoașterea majorității oamenilor despre soartă și viață se limitează la a imita ideile altora; nu are aproape deloc esență reală, practică. În această perioadă, perspectiva cuiva asupra vieții și felul în care acea persoană își croiește drumul în lume sunt toate foarte superficiale și naive. Aceasta este perioada tinereții cuiva. Numai după ce a gustat toate bucuriile și durerile vieții obține cineva o înțelegere reală a sorții, ajunge treptat – subconștient, în adâncul inimii – să aprecieze ireversibilitatea sorții și să înțeleagă încet că suveranitatea Creatorului asupra destinului uman există cu adevărat. Aceasta este perioada de maturizare a cuiva. Când o persoană a încetat să se mai lupte împotriva sorții și când nu mai este dispusă să fie atrasă în dezbinări, ci își cunoaște locul, se supune voinței Cerului, își sintetizează propriile realizări și erori în viață și așteaptă judecata Creatorului asupra vieții sale – aceasta este perioada sa matură. Luând în considerare diferitele tipuri de experiențe și câștiguri pe care oamenii le obțin în timpul acestor trei perioade, în condiții normale, marja de oportunitate a cuiva de a cunoaște suveranitatea Creatorului nu este foarte mare. Dacă o persoană trăiește până la șaizeci de ani, aceasta nu are decât aproximativ treizeci de ani să cunoască suveranitatea lui Dumnezeu; dacă cineva își dorește o perioadă mai lungă de timp, acest lucru nu este posibil decât dacă viața sa este suficient de lungă, dacă este în stare să trăiască un secol. Așa că spun, conform legilor normale ale existenței omenești, cu toate că este un proces foarte lung de când cineva se întâlnește pentru prima dată cu subiectul cunoașterii suveranității Creatorului și până în punctul în care este capabil să recunoască realitatea suveranității Creatorului, și de acolo până la punctul la care este capabil să i se supună, dacă cineva chiar socotește anii, nu sunt mai mult de treizeci sau patruzeci în timpul cărora o persoană are șansa de a obține aceste răsplăți. Și adesea oamenii se lasă ademeniți de dorințele și ambițiile lor de a primi binecuvântări; nu mai pot discerne unde se găsește esența vieții omenești, nu înțeleg importanța cunoașterii suveranității Creatorului și, astfel, nu prețuiesc această oportunitate valoroasă de a intra în lumea omenească pentru a experimenta viața omenească, pentru a experimenta suveranitatea Creatorului, și nu înțeleg cât de neprețuit este pentru o ființă creată să primească îndrumarea personală a Creatorului. Așa că spun, acei oameni care doresc ca lucrarea lui Dumnezeu să se termine repede, care doresc ca Dumnezeu să aranjeze sfârșitul omului cât mai curând cu putință, ca ei să poată imediat să privească adevărata Lui persoană și să fie binecuvântați curând, sunt vinovați de cea mai rea formă de nesupunere și nesăbuință extremă. Și aceia care doresc, în timpul lor limitat, să pună mâna pe această oportunitate unică de a cunoaște suveranitatea Creatorului, sunt oamenii înțelepți, cei străluciți. Aceste două dorințe diferite expun două perspective și căutări extrem de diferite: cei care caută binecuvântări sunt egoiști și josnici, ei nu acordă niciun fel de considerație voinței lui Dumnezeu, nu caută niciodată să cunoască suveranitatea lui Dumnezeu, nu doresc niciodată să i se supună, doresc pur și simplu să trăiască așa cum au chef. Ei sunt degenerați lipsiți de griji, ei sunt categoria ce va fi distrusă. Cei care caută să-L cunoască pe Dumnezeu sunt în stare să-și lase deoparte dorințele, sunt dispuși să se supună suveranității și aranjamentelor lui Dumnezeu; ei încearcă să fie genul de oameni care se supun autorității lui Dumnezeu și să-I îndeplinească dorințele lui Dumnezeu. Asemenea oameni trăiesc în lumină, trăiesc în mijlocul binecuvântărilor lui Dumnezeu; ei vor fi cu siguranță lăudați de către Dumnezeu. Orice ar fi, opțiunea omenească este inutilă, oamenii nu au nimic de spus în privința duratei lucrării lui Dumnezeu. Este mai bine ca oamenii să se pună la mila lui Dumnezeu, să se supună suveranității Lui. Dacă nu te pui la mila Lui, ce poți să faci? Va suferi Dumnezeu o pierdere? Dacă nu te pui la mila Lui, dacă încerci să preiei controlul, faci o alegere prostească și ești singurul care va suferi o pierdere în cele din urmă. Numai dacă oamenii colaborează cu Dumnezeu cât mai curând posibil; numai dacă se grăbesc să-I accepte orchestrațiile, să-I cunoască autoritatea și să înțeleagă tot ceea ce a făcut El pentru ei vor avea speranță, viețile lor nu vor fi trăite în zadar, vor obține mântuirea.”

 

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

 

 

🔸 Postări similare   🔸