Foarte devreme, necesitatea de a avea o viață bisericească adecvată a fost menționată în predici. Prin urmare, cum se face că viața bisericii nu s-a îmbunătățit încă și este la fel ca odinioară? De ce nu există un mod de viață complet nou și diferit? Ar fi potrivit ca o persoană din anii ’90 să trăiască asemenea unui împărat dintr-o epocă trecută? Nu s-a produs nicio schimbare majoră în condiția bisericii în pofida faptului că mâncarea și băutura pot fi delicatese rareori gustate în vremurile precedente. A fost ca și cum vinul vechi a fost pus într-o sticlă nouă. La ce folosește atunci faptul că Dumnezeu vorbește atât de mult? Bisericile din cele mai multe locuri nu s-au schimbat deloc. Am văzut lucrul acesta cu ochii Mei și este limpede în inima Mea; chiar dacă Eu Însumi nu am experimentat viața bisericii, știu starea întâlnirilor bisericești ca pe dosul palmei Mele. Bisericile nu au progresat prea mult. După cum spune zicala: este ca și cum vinul vechi este pus într-o sticlă nouă. Nimic nu s-a schimbat, absolut nimic! Când cineva îi păstorește ard ca focul, dar când nu este nimeni acolo să îi ajute, sunt reci ca gheața. Nu mulți pot vorbi despre lucruri practice și rareori poate cineva să preia conducerea. Cu toate că predicile sunt alese, rareori a avut cineva vreo intrare. Puțini oameni prețuiesc cuvântul lui Dumnezeu. Li se umplu ochii de lacrimi când acceptă cuvântul lui Dumnezeu și sunt bucuroși când îl dau deoparte; și șterși și lipsiți de strălucire când se îndepărtează de el. Sincer vorbind, voi pur și simplu nu prețuiți cuvântul lui Dumnezeu și niciodată nu considerați o comoară cuvintele pe care le rostește El azi. Deveniți doar neliniștiți când citiți cuvântul Lui și vi se pare obositor când îl memorați; iar, când vine vorba de a pune în practică cuvântul Lui, e ca și cum ați încerca să manevrați mânerul unei pompe de adâncime cu ajutorul unui fir de păr din coada unui cal – indiferent cât de mult încercați, pur și simplu nu puteți să adunați destulă forță. Sunteți întotdeauna energici când citiți cuvântul lui Dumnezeu, dar uituci când vine vorba să îl puneți în practică. De fapt, aceste cuvinte nu trebuie rostite cu atâta silință și repetate cu atâta răbdare; oamenii le ascultă doar, dar nu le pun în practică, de aceea a devenit lucrul acesta un obstacol în lucrarea lui Dumnezeu. Nu pot să nu aduc în discuție acest lucru, nu pot să nu vorbesc despre el. Sunt constrâns să fac astfel; nu-Mi place să dau la iveală slăbiciunile altora. Voi credeți că practica voastră este doar despre ceea ce este adecvat și credeți că atunci când revelațiile sunt la apogeu, și voi experimentați acel apogeu? Este oare atât de simplu? Nu cercetați niciodată baza pe care sunt, de fapt, zidite experiențele voastre! La momentul de față, adunările voastre nu reflectă nici pe departe o trăire corespunzătoare unei bisericii și nici o viață spirituală corespunzătoare. Este doar adunarea unui grup de oameni cărora le place să povestească și să cânte. La drept vorbind, nu este multă realitate în aceasta. Mai clar spus, dacă nu pui în practică adevărul, unde este realitatea? Oare nu este îngâmfare să spui că ai realitate? Cei care săvârșesc mereu lucrarea sunt aroganți și încrezuți, în timp ce aceia care ascultă întotdeauna sunt tăcuți și cu capul plecat, fără să aibă vreo șansă de a practica. Oamenii care fac lucrarea nu fac nimic altceva decât să vorbească, continuând la nesfârșit cu discursurile lor pompoase, iar adepții doar ascultă. Nu există nicio transformare de care să vorbim; acestea sunt doar căi ale trecutului! Azi, faptul că poți să te supui și nu îndrăznești să interferezi sau să fii recalcitrant se datorează apariției decretelor administrative ale lui Dumnezeu; nu este o schimbare pe care ai suferit-o prin experiențe. Faptul că sunt multe lucruri pe care nu le-ai face azi, dar pe care le-ai fi făcut ieri, se datorează lucrării lui Dumnezeu care este atât de evidentă încât i-a cucerit pe oameni. Dacă ar fi să te întreb cât din succesul tău de azi a fost câștigat cu sudoarea muncii tale asidue? Cât din el ți-a fost spus direct de Dumnezeu? Ce ai răspunde? Ai fi stupefiat și mut de uimire? Ai rămâne cu gura căscată? Cum se face că alții pot vorbi despre multe dintre experiențele lor concrete ca să-ți asigure hrana, în timp ce tu pur și simplu te bucuri de mâncarea pe care alții au gătit-o? Nu te simți rușinat? Nu ești stânjenit? Puteți să vă cercetați de unii singuri faptele, uitându-vă la aceia care, prin comparație, sunt buni: cât de mult adevăr înțelegi? Cât de mult ajungi, de fapt, să pui în practică? Pe cine iubești mai mult, pe Dumnezeu sau pe tine însuți? Dai mai adesea sau primești mai adesea? De câte ori, când intenția ta era greșită, ai renunțat la vechiul tău sine și ai împlinit voia lui Dumnezeu? Doar aceste puține întrebări vor deruta mulți oameni. Deoarece, chiar dacă își dau seama că intenția lor este greșită, cei mai mulți oameni tot fac răul în cunoștință de cauză și sunt departe de a se lepăda de trupul lor. Cei mai mulți oameni permit păcatului să se răspândească rapid în ei, îngăduind păcătoșeniei să le direcționeze fiecare faptă. Nu sunt capabili să își învingă păcatele și continuă să trăiască în păcat. Când ajunge în această stare, cine nu știe câte fapte rele a făcut? Dacă spui că nu știi, atunci aș zice că minți. La drept vorbind, totul se reduce la faptul că nu ești dispus să te lepezi de vechiul sine. La ce folosește că spui atât de multe „cuvinte din inimă” de căință, care nu au nicio valoare? Te-ar ajuta acest lucru să devii mai bun în viață? Se poate spune că a te cunoaște pe tine însuți este lucrarea ta de toate zilele. Eu desăvârșesc oamenii prin ascultarea lor de cuvintele lui Dumnezeu și prin punerea lor în practică. Dacă doar te îmbraci cu cuvântul lui Dumnezeu așa cum te îmbraci cu haine, ca să arăți elegant și la modă, oare nu te înșeli pe tine însuți și pe ceilalți? Dacă nu faci decât să vorbești, dar niciodată nu pui vorbele în practică, cu ce te vei alege?

Mulți oameni pot vorbi puțin despre practică și pot vorbi despre impresiile lor personale, dar în mare parte este iluminarea câștigată din cuvintele altora. Aceasta nu include nimic din practicile lor personale, nici nu include ceea ce înțeleg din experiențele proprii. Am analizat această problemă mai devreme; să nu crezi că nu știu nimic. Nu ești decât un tigru de hârtie, dar vorbești despre cum să-l învingi pe Satana, cum să mărturisești despre biruință și cum să trăiești potrivit chipului lui Dumnezeu? Totul este absurd! Crezi că toate cuvintele pe care le spune Dumnezeu azi sunt menite să te încânte doar? Gura ta vorbește despre lepădarea de vechiul sine și punerea în practică a adevărului, dar mâinile tale săvârșesc alte fapte și inima ta pune la cale alte uneltiri – ce fel de persoană ești? De ce nu faci cu mâinile tale ceea ce spui cu gura? Atât de multe predici au devenit cuvinte goale; nu e dureros lucrul acesta? Dacă nu reușești să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu, aceasta dovedește că încă nu ai intrat în contact cu modul în care lucrează Duhul Sfânt, că încă nu ai avut lucrarea Duhului Sfânt în tine și încă nu ai primit călăuzirea Lui. Dacă spui că nu poți decât să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu, dar ești incapabil să îl pui în practică, atunci ești o persoană care nu iubește adevărul. Dumnezeu nu vine să mântuiască o astfel de persoană. Isus a suferit enorm când a fost răstignit pentru a mântui păcătoșii, a-i mântui pe cei săraci, a-i mântui pe acei oameni smeriți. Răstignirea Lui a adus jertfa de păcat. Dacă nu poți practica cuvântul lui Dumnezeu, atunci ar trebui să pleci cât de repede poți; nu zăbovi în casa lui Dumnezeu pe cheltuiala altora. Multor oameni chiar le este greu să se înfrâneze de la a face lucruri care, în mod clar, sunt potrivnice lui Dumnezeu. Nu-și caută ei moartea? Cum pot ei vorbi despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Ar îndrăzni ei să-I vadă fața? Mănânci mâncare pe care El ți-o dă, faci lucruri necinstite care sunt potrivnice lui Dumnezeu, ești răuvoitor, prefăcut și plin de înșelătorie chiar și atunci când Dumnezeu te lasă să te bucuri de binecuvântările pe care le-a revărsat asupra ta – nu simți cum îți ard palmele când le primești? Nu simți cum ți se înroșește obrazul? După ce ai făcut un lucru contrar lui Dumnezeu, ai dus la îndeplinire planuri pentru „a înșela”, nu te simți înspăimântat? Dacă nu simți nimic, cum poți vorbi despre vreun viitor? De multă vreme nu mai ai un viitor, deci ce așteptări mai mari poți avea încă? Dacă vorbești cu nerușinare și nu-ți faci niciun reproș, iar inima ta nu este conștientă defel, atunci nu înseamnă că deja ai fost abandonat de Dumnezeu? Te-ai deprins să vorbești și să te porți cu indulgență și fără reținere; cum vei putea vreodată fi desăvârșit de Dumnezeu astfel? Ai putea să străbați lumea de la un cap la altul? Pe cine ai convinge? Cei care îți cunosc adevărata natură te vor ține la distanță. Nu este acesta pedeapsa lui Dumnezeu? La urma urmei, dacă nu este decât vorbă fără faptă, nu va avea loc nicio creștere. Chiar dacă Duhul Sfânt ar putea să lucreze în tine când vorbești, dacă nu practici, Duhul Sfânt va înceta să lucreze. Dacă tu continui în acest fel, cum se poate vorbi despre vreun viitor sau de o dăruire a întregii tale ființe lucrării lui Dumnezeu? Tu doar vorbești despre a-ți dărui întreaga ființă, însă nu Îi dai lui Dumnezeu inima ta care Îl iubește cu adevărat. Tot ce a primit Dumnezeu este inima plină de cuvinte, nu inima plină de fapte. Oare aceasta să fie adevărata ta statură? Dacă ai continua în acest fel, când ai fi tu oare desăvârșit de Dumnezeu? Nu te neliniștește viitorul tău întunecat și sumbru? Nu simți că Dumnezeu Și-a pierdut nădejdea în tine? Nu știi că Dumnezeu dorește să desăvârșească mai mulți oameni și alți oameni noi? Ar putea lucrurile vechi să se păstreze? Nu ești atent la cuvintele lui Dumnezeu azi: aștepți ziua de mâine?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic