Cum ar trebui să participi la misiunea ta viitoare?
Poți exprima firea lui Dumnezeu a epocii într-un limbaj potrivit, care este semnificativ pentru epocă? Prin experiența ta cu lucrarea lui Dumnezeu, poți descrie în detaliu firea lui Dumnezeu? Cum poți să o descrii în mod potrivit, adecvat? Astfel ca prin aceasta, alții să poată afla despre experiențele tale. Cum poți transmite cele văzute de tine și experiențele tale credincioșilor demni de milă, săraci și devotați, care sunt înfometați și însetați după neprihănire și te așteaptă să îi păstoreşti? Ce fel de oameni te așteaptă să îi păstorești? Ȋți poți imagina? Ești conștient de povara pe care ți-o asumi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde este sentimentul tău istoric de misiune? Cum vei sluji ca un bun conducător pentru epoca următoare? Ai un mare simț de conducere? Cum L-ai explica pe stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al întregii materii în lume? Ce planuri ai pentru progresul pasului următor al lucrării? Câți oameni așteaptă să le fii păstor? Sarcina ta este una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și fără direcție, jelindu-se în întuneric: „Unde este calea?” Cum își doresc ca lumina, ca o stea căzătoare, să coboare brusc și să împrăștie puterea întunericului care i-a asuprit pe oameni așa de mulți ani. Cine poate să știe cu câtă nerăbdare speră ei și cum tânjesc zi și noapte la asta? Acești oameni care suferă profund rămân închiși în temnițele întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care lumina strălucește; când vor înceta să mai plângă? Aceste spirite fragile, cărora nu li s-a acordat niciodată odihnă, suferă cu adevărat o asemenea nenorocire. Ele au fost mult timp izolate de către frânghiile nemiloase și de o istorie încremenită. Cine a auzit vreodată sunetul plânsetului lor? Cine a văzut vreodată fața lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de tulburată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care El a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, omenirea este nefericita care a fost otrăvită. Deși a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi crezut că a fost de mult otrăvită de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu vrei să te străduiești să-i salvezi pe cei care au supraviețuit? Nu ești dispus să folosești tot efortul tău ca să răsplătești pe Dumnezeul care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său? Cum interpretezi să fii folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și încrederea de a trăi o viață cu rost de persoană pioasă, care slujește lui Dumnezeu?
Sursa: Biserica lui Dumnezeu
Atotputernic
Kommentar schreiben