Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 31 | „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”
Imediat după ce El a creat omenirea, Dumnezeu a început să colaboreze cu omul și să vorbească cu omul, iar firea Sa a început să fie exprimată față de om. Cu alte cuvinte, de când Dumnezeu S-a implicat prima dată pentru omenire, El a început să facă publice față de om, fără încetare, substanța Sa și ceea ce El are și este. Indiferent dacă oamenii mai demult sau oamenii de astăzi o pot vedea sau o pot înțelege, pe scurt, Dumnezeu vorbește omului și lucrează printre oameni, dezvăluindu-Și firea și exprimându-Și esența – ceea ce este un lucru sigur și imposibil de negat de orice persoană. Aceasta înseamnă, de asemenea, că firea lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu și ceea ce El are și este sunt constant scoase la iveală și dezvăluite în timp ce El lucrează și Se implică pentru om. El nu a ascuns sau tăinuit nimic față de om, ci, în schimb, Își face publică și Își afișează propria fire fără rezerve. Prin urmare, Dumnezeu speră că omul Îl poate cunoaște și că poate înțelege firea și esența Sa. El nu dorește ca omul să-I trateze firea și esența Sa ca pe taine eterne, nici nu vrea ca omenirea să Îl privească pe Dumnezeu ca pe un puzzle care nu poate fi niciodată rezolvat. Doar când omenirea Îl cunoaște pe Dumnezeu poate ști omul calea pe care să meargă și poate accepta îndrumarea lui Dumnezeu și doar o astfel de omenire poate trăi sub stăpânirea lui Dumnezeu și poate trăi în lumină și poate trăi în mijlocul binecuvântărilor lui Dumnezeu.
Firea și cuvintele scoase la iveală și dezvăluite de Dumnezeu reprezintă voia Sa și ele reprezintă, de asemenea, esența Sa. Când Dumnezeu colaborează cu omul, indiferent de ceea ce El face sau zice sau de firea pe care o dezvăluie și indiferent de ce vede omul din esența lui Dumnezeu și ceea ce El are și este, toate acestea reprezintă voia lui Dumnezeu pentru om. Indiferent de cât de mult este capabil omul să realizeze, să înțeleagă sau să cuprindă, toate reprezintă voia lui Dumnezeu – voia lui Dumnezeu pentru om. Aceasta este dincolo de orice îndoială! Voia lui Dumnezeu pentru omenire este modul în care El le cere oamenilor să fie, ce le cere lor să facă, cum le cere lor să trăiască și cum le cere să fie capabili de a realiza împlinirea voii lui Dumnezeu. Sunt aceste lucruri inseparabile de esenţa lui Dumnezeu? Cu alte cuvinte, Dumnezeu Își scoate la iveală firea și tot ceea ce El are și este, în același timp în care Își prezintă cerințele oamenilor. Nu există falsitate, prefăcătorie, tăinuire și nicio înflorire. Totuși, de ce este omul incapabil de a cunoaște și de ce nu a fost el niciodată în stare să perceapă clar firea lui Dumnezeu? Și de ce nu a realizat niciodată voia lui Dumnezeu? Ceea ce este dezvăluit și scos la iveală de Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu Însuși are și este și reprezintă fiecare fărâmă și fațetă a adevăratei Sale firi – deci, de ce nu poate vedea omul? De ce este omul incapabil de o cunoaștere temeinică? Există un motiv important pentru aceasta. Și care este acest motiv? De la momentul creației, omul nu L-a tratat niciodată pe Dumnezeu ca Dumnezeu. În cele mai vechi timpuri, indiferent de ceea ce făcea Dumnezeu cu omul, care tocmai fusese creat, omul Îl trata ca pe un tovarăș, ca pe cineva pe care să se bazeze și nu avea cunoaștere sau înțelegere referitoare la Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că el nu știa că ceea ce venea de la această Ființă – această Ființă pe care el se baza și pe care O vedea ca tovarăș al său – era esența lui Dumnezeu, şi nici nu știa că această ființă era Cea care domnește asupra tuturor lucrurilor. Simplu spus, oamenii din acea vreme nu Îl recunoșteau deloc pe Dumnezeu. Ei nu știau că cerurile și pământul și toate lucrurile fuseseră făcute de El și erau ignoranți cu privire la locul de unde venea El și, mai mult, față de ce era El. Desigur, pe atunci, Dumnezeu nu avea nevoie ca omul să-L cunoască sau să-L înțeleagă sau să înțeleagă tot ceea ce făcea El sau să fie informat privind voia Sa, căci acestea erau primele timpuri care au urmat după crearea omenirii. Când Dumnezeu a început pregătirile pentru lucrarea Epocii Legii, Dumnezeu i-a făcut anumite lucruri omului și, de asemenea, a început să aibă cerințe de la el, spunându-i cum să aducă jertfe și să I se închine lui Dumnezeu. Doar atunci a căpătat omul câteva idei simple despre Dumnezeu, doar atunci a aflat el diferența dintre om și Dumnezeu și faptul că Dumnezeu era Cel care a creat omenirea. Când omul a știut că Dumnezeu era Dumnezeu și omul era om, a apărut o anumită distanță între el și Dumnezeu, totuși Dumnezeu nu i-a cerut omului să-L cunoască prea mult sau să-L înţeleagă profund. Prin urmare, Dumnezeu formulează diferite cerințe pentru om pe baza etapelor și circumstanțelor lucrării Sale. Ce vedeți în aceasta? Ce aspect al firii lui Dumnezeu percepeți? Este Dumnezeu adevărat? Sunt potrivite cerințele lui Dumnezeu pentru om? În primele timpuri după crearea omenirii de către Dumnezeu, când Dumnezeu încă nu îndeplinise lucrarea de cucerire și desăvârșire asupra omului și încă nu spusese prea multe cuvinte omului, El cerea puțin din partea omului. Indiferent de ceea ce omul făcea sau de cum se comporta – chiar dacă făcea unele lucruri care Îl ofensau pe Dumnezeu – Dumnezeu le ierta pe toate și trecea totul cu vederea. Aceasta deoarece Dumnezeu știa ceea ce El îi dăduse omului și ce era în om și, prin urmare, El știa standardul cerințelor pe care ar trebui să le aibă de la om. Deși standardul cerințelor Sale era foarte scăzut la acea vreme, aceasta nu înseamnă că firea Sa nu era măreață sau că înțelepciunea și atotputernicia Sa erau decât vorbe goale. Pentru om, există un singur mod de a cunoaște firea lui Dumnezeu și pe Dumnezeu Însuși: urmând etapele lucrării lui Dumnezeu de gestionare și mântuire a omenirii și acceptând cuvintele pe care Dumnezeu le rostește pentru omenire. Știind ceea ce Dumnezeu are și este și știind firea lui Dumnezeu, I-ar mai cere omul lui Dumnezeu să-i arate adevărata Sa persoană? Omul nu o va face și nu va îndrăzni căci, după ce a înțeles firea lui Dumnezeu și ceea ce El are și este, omul va fi văzut deja pe adevăratul Însuși Dumnezeu și va fi văzut deja adevărata Sa persoană. Acesta este rezultatul inevitabil.
Pe măsură ce lucrarea și planul lui Dumnezeu au înaintat fără încetare și după ce Dumnezeu a stabilit legământul curcubeului cu omul ca semn că El nu va mai distruge niciodată lumea folosind potopurile, Dumnezeu a avut o dorință tot mai puternică de a-i câștiga pe cei care puteau fi în același asentiment cu El. La fel, El a avut și o dorință tot mai puternică să îi câștige pe cei care puteau să-I îndeplinească voia pe pământ și, în plus, să câștige un grup de oameni care să se poată elibera de forțele întunericului și să nu fie legați de Satana și să poată fi martori pentru El pe pământ. Câștigarea unui asemenea grup de oameni a fost dorința pe care o avea Dumnezeu de mult timp, ceea ce El așteptase încă de la momentul creației. Prin urmare, indiferent de utilizarea potopurilor de către Dumnezeu pentru a distruge lumea sau de legământul Său cu omul, voia lui Dumnezeu, planul, speranțele și gândirea Sa au rămas toate la fel. Ceea ce dorea să facă, lucrul după care El tânjise cu mult timp înainte de momentul creației, era să îi câștige pe aceia din rândul omenirii pe care El dorea să îi câștige – să câștige un grup de oameni capabil să-I înțeleagă și să-I cunoască firea, să-I înțeleagă voia, un grup care putea să I se închine. Un asemenea grup de oameni este într-adevăr capabil să fie mărturie pentru El și ei sunt, se poate spune, confidenții Lui.
din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”
Kommentar schreiben