Sfințenia lui Dumnezeu (III)

Subiectul despre care am avut părtășie ultima dată a fost sfințenia lui Dumnezeu. La care aspect al lui Dumnezeu Însuși se referă sfințenia Lui? Se referă la esența lui Dumnezeu? (Da.) Deci, care este aspectul principal al esenței lui Dumnezeu căruia ne-am adresat în părtășia noastră? Este sfințenia lui Dumnezeu? Sfințenia lui Dumnezeu este esența Sa unică. Și care a fost tema principală a părtășiei noastre data trecută? (Deslușirea răutății Satanei. Și anume, cum Satana corupe omenirea folosind cunoașterea, știința, cultura tradițională, superstiția și tendințele sociale.) Acesta a fost principalul subiect pe care l-am discutat ultima dată. Satana folosește cunoașterea, știința, superstiția, cultura tradițională și tendințele sociale pentru a-l corupe pe om; acestea sunt modurile – cinci în total – în care Satana îl corupe pe om. Pe care dintre acestea credeți că îl folosește Satana cel mai mult pentru a corupe omul? Care este acela folosit pentru a-l corupe cel mai profund pe om? (Cultura tradițională. Acest lucru se întâmplă deoarece filosofiile satanice precum doctrinele lui Confucius și ale lui Mencius sunt adânc întipărite în mintea noastră.) Așadar, unii frați și unele surori cred că răspunsul este „cultura tradițională”. Are cineva un răspuns diferit? (Cunoștințele. Cunoștințele nu ne vor lăsa niciodată să ne închinăm lui Dumnezeu. Acestea neagă existența Lui Dumnezeu și Îi neagă cârmuirea. Adică, Satana ne spune să începem să studiem de la o vârstă fragedă și că numai prin studiu și dobândirea cunoștințelor vom avea perspective de viitor strălucite și un destin fericit.) Satana folosește cunoașterea pentru a-ți controla viitorul și destinul, apoi te duce de nas; acesta este modul în care crezi că Satana îl corupe cel mai profund pe om. Deci, majoritatea dintre voi credeți că ceea ce folosește Satana pentru a-l corupe cel mai profund pe om este cunoașterea. Altcineva are un răspuns diferit? Ce spuneți despre știință sau tendințele sociale, de exemplu? Cineva ar spune că acesta e răspunsul? (Da.) Astăzi voi avea părtășie din nou cu privire la cele cinci modalități prin care Satana îl corupe pe om și, odată ce voi termina, o să vă mai pun câteva întrebări ca să vedem exact de care dintre aceste lucruri se folosește Satana pentru a-l corupe cel mai profund pe om.

Dintre cele cinci moduri prin care Satana corupe omul, primul pe care l-am menționat este cunoașterea, deci haideți să luăm cunoașterea drept primul subiect al părtășiei. Satana folosește cunoașterea ca momeală. Ascultați cu atenție: cunoașterea este doar un tip de momeală. Oamenii sunt convinși să studieze din greu și să se perfecționeze în fiecare zi, să se folosească de cunoștințe ca de o armă și să se înarmeze cu ele, iar apoi să le folosească pentru a deschide poarta spre știință; cu alte cuvinte, cu cât dobândești mai multă cunoaștere, cu atât vei înțelege mai mult. Satana le spune oamenilor toate acestea; le spune oamenilor să încurajeze idealuri înalte în timp ce dobândesc cunoașterea, instruindu-i să nutrească ambiții și idealuri. Fără știrea oamenilor, Satana transmite multe mesaje ca acesta, determinând oamenii să simtă, în mod inconștient, că aceste lucruri sunt corecte sau benefice. Fără a-și da seama, oamenii pășesc pe acest drum, conduși, fără să știe, de propriile idealuri și ambiții. Pas cu pas, pe neștiute, ei învață, din cunoașterea dată de Satana, felurile în care gândesc oamenii importanți sau celebri. De asemenea, ei învață multe lucruri din faptele oamenilor care sunt considerați eroi. Ce-i recomandă Satana omului din faptele acestor eroi? Ce vrea el să întipărească în om? Că omul trebuie să fie patriot, să aibă integritate națională și să fie un spirit eroic. Ce învață omul din poveștile istorice sau din biografiile unor figuri eroice? Să aibă un simț al loialității personale, să fie gata să facă orice pentru prieteni și frați. În cadrul acestor cunoștințe de la Satana, omul, fără să-și dea seama, învață multe lucruri care nu sunt deloc pozitive. În mijlocul inconștienței oamenilor, semințe pregătite pentru ei de către Satana sunt sădite în mințile lor imature. Aceste semințe îi fac să simtă că se cuvine să fie oameni importanți, că se cuvine să fie faimoși, să fie eroi, patrioți, să fie oameni care își iubesc familiile sau care vor face orice pentru un prieten și care au un simț al loialității personale. Seduși de Satana, ei pășesc neștiutori pe drumul pe care el l-a pregătit pentru ei. Pe măsură ce merg pe acest drum, ei sunt forțați să accepte regulile de viață ale Satanei. Fără să-și dea deloc seama, își dezvoltă propriile reguli după care trăiesc, dar acestea nu sunt altceva decât regulile Satanei pe care le-a întipărit în ei cu forța. În timpul procesului de învățare, Satana îi determină să-și adopte propriile obiective, să decidă propriile scopuri în viață, regulile după care să trăiască și direcția în viață, insuflându-le, în tot acest timp, lucrurile Satanei, folosind povești, biografii și orice alt mijloc posibil pentru a ademeni oamenii, încetul cu încetul, până când mușcă momeala. În acest fel, pe parcursul învățăturii lor, unii ajung să prefere literatura, unii economia, alții astronomia sau geografia. Apoi, există unii cărora ajunge să le placă politica, unii cărora le place fizica, altora chimia și chiar unii cărora le place teologia. Toate acestea fac parte din întregul mai mare care este cunoașterea. În inimile voastre, fiecare dintre voi știe despre ce este de fapt vorba în aceste lucruri; fiecare dintre voi a avut contact cu ele înainte. Oricine dintre voi poate vorbi la nesfârșit despre una sau alta dintre aceste ramuri ale cunoașterii. Și, astfel, este clar cât de profund a intrat în mintea omului această cunoaștere; este ușor de văzut poziția ocupată de ea în mintea lui și ce efect profund are asupra acestuia. Odată ce o persoană se atașează de o fațetă a cunoașterii, când s-a îndrăgostit profund de această fațetă, atunci, fără să-și dea seama, dezvoltă ambiții: unii oameni doresc să fie scriitori, alții doresc să fie autori de literatură, unii vor să facă din politică o carieră, iar alții vor să se implice în economie și să devină oameni de afaceri. Apoi, există un grup de oameni care vor să fie eroi, să fie importanți sau faimoși. Indiferent ce fel de persoană vrea cineva să fie, scopul ei este să ia această metodă de învățare și să o folosească în propriile scopuri, să-și realizeze propriile dorințe și propriile ambiții. Nu contează cât de bine sună – fie că vor să-și realizeze visele, să nu-și irosească viața sau să aibă o anume carieră – ei nutresc aceste idealuri și ambiții înalte, dar, în esență, pentru ce sunt toate acestea? V-ați pus vreodată această întrebare înainte? De ce acționează Satana astfel? Cu ce scop insuflă el aceste lucruri în om? Trebuie să fiți lămuriți în inimile voastre cu privire la această chestiune.

Acum, să vorbim despre modul în care Satana folosește cunoașterea pentru a corupe omul. Din ce am discutat până acum, ați început să înțelegeți motivele sinistre ale Satanei? (Da, un pic.) De ce folosește Satana cunoașterea pentru a-l corupe pe om? Ce vrea să-i facă omului folosind cunoștințele? Pe ce fel de drum vrea să-l conducă pe om? (Pe drumul împotrivirii față de Dumnezeu.) Da, cu siguranță, așa e – ca să I se împotrivească lui Dumnezeu. Poți vedea atunci că aceasta este o consecință a faptului că oamenii dobândesc cunoștințe – încep să I se împotrivească lui Dumnezeu. Deci, care sunt motivele sinistre ale Satanei? Nu ți-e limpede, nu-i așa? În timpul dobândirii de către om a cunoștințelor, Satana folosește tot felul de metode, fie că este vorba de relatarea istorisirilor, de a le da pur și simplu o anumită cunoștință sau de a le permite să-și satisfacă dorințele sau ambițiile. Pe ce drum vrea Satana să te conducă? Oamenii cred că nu este nimic în neregulă cu dobândirea cunoștințelor, că este ceva întru totul natural. Ca să facă să sune atrăgător, să încurajezi idealuri înalte sau să ai ambiții înseamnă să ai aspirații, iar aceasta ar trebui să fie calea cea dreaptă în viață. Nu este oare o modalitate mai glorioasă ca oamenii să trăiască astfel, dacă își pot realiza propriile idealuri sau pot avea o carieră de succes? Făcând aceste lucruri, nu numai că ne onorăm strămoșii, ci avem și șansa de a lăsa o urmă în istorie – nu este acesta un lucru bun? Acesta este un lucru bun în ochii oamenilor din lume, iar, pentru ei, acest lucru ar trebui să fie cuvenit și pozitiv. Totuși Satana, cu motivele lui sinistre, duce oamenii pe un astfel de drum și asta-i tot? Cu siguranță, nu. De fapt, indiferent de cât de înalte sunt idealurile omului, cât de realiste sau de cuvenite pot fi dorințele lui, tot ceea ce omul dorește să realizeze, tot ceea ce caută el este strâns legat de două cuvinte. Aceste două cuvinte sunt de o importanță vitală pentru viața fiecărei persoane și sunt lucruri pe care Satana intenționează să le insufle în om. Care sunt aceste două cuvinte? Sunt „faimă” și „câștig”. Satana folosește o metodă foarte subtilă, o metodă foarte mult în acord cu noțiunile oamenilor, care nu este deloc radicală, prin care îi face pe oameni să accepte pe neștiute modul lui de viață, regulile lui de trai, și să-și stabilească obiectivele și direcția în viață și, făcând astfel, ei ajung, fără să-și dea seama, și să aibă ambiții de viață. Indiferent cât de grandioase ar putea să pară aceste ambiții de viață, ele sunt legate inextricabil de „faimă” și de „câștig”. Tot ceea ce persoanele importante sau faimoase – de fapt toți oamenii – urmează în viață are legătură doar cu aceste două cuvinte: „faimă” și „câștig”. Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice ca să se bucure de statut înalt, de bogăție mare și să se bucure de viață. Ei cred că faima și câștigul sunt un gen de capital pe care îl pot folosi ca să obțină o viață de căutare a plăcerii și de desfătare nesăbuită a trupului. De dragul acestei faime și al acestui câștig la care râvnesc atât, oamenii, de bună voie, totuși fără să știe, îi predau Satanei trupurile și mințile lor, tot ceea ce au, viitorul și destinele lor. Ei fac astfel fără niciun moment de ezitare, ignorând întotdeauna nevoia de a recupera tot ceea ce au predat. Oare pot oamenii să mai păstreze vreun control asupra lor înșiși odată ce s-au refugiat astfel în Satana și i-au devenit loiali? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. S-au scufundat complet și total într-o mlaștină și nu se pot elibera. Odată ce o persoană se împotmolește în faimă și câștig, nu mai caută ceea ce este strălucitor, ceea ce este drept sau acele lucruri care sunt frumoase și bune. Asta deoarece puterea seducătoare pe care o au asupra oamenilor faima și câștigul este prea mare; ele devin lucruri pe care oamenii le urmăresc fără încetare pe tot parcursul vieții și chiar pentru întreaga veșnicie. Nu este acest lucru adevărat? Unii oameni vor spune că însușirea cunoștințelor nu este altceva decât citirea cărților sau învățarea câtorva lucruri pe care încă nu le cunosc, astfel încât să nu fie demodați sau să nu fie lăsați în urmă de lume. Cunoștințele sunt însușite doar pentru ca ei să poată pune mâncare pe masă, pentru propriul lor viitor sau pentru a asigura necesitățile de bază. Există cineva care ar îndura un deceniu de studiu intens doar pentru necesitățile de bază, doar pentru a soluționa problema alimentelor? Nu, nu există astfel de oameni. Deci, de ce un om suferă aceste greutăți toți acești ani? Pentru faimă și câștig. Faima și câștigul îl așteaptă în zare, îl cheamă, iar el crede că numai prin propria sârguință, prin greutăți și luptă poate să urmeze drumul ce-l va conduce să dobândească faimă și câștig. O astfel de persoană trebuie să sufere aceste greutăți pentru propria cale viitoare, pentru bucuria sa viitoare și pentru a câștiga o viață mai bună. Ce este oare această cunoaștere – puteți să-Mi spuneți? Nu este vorba de reguli de viață întipărite în oameni, învățate de la Satana în cursul însușirii cunoștințelor? Nu sunt „idealurile înalte” ale vieții insuflate în om de către Satana? Luați, de exemplu, ideile oamenilor de seamă, integritatea celor faimoși sau spiritul curajos al figurilor eroice, sau luați cavaleria și bunătatea protagoniștilor și a spadasinilor din romanele de arte marțiale – nu sunt toate acestea căi prin care Satana insuflă aceste idealuri? (Ba da, sunt.) Aceste idei influențează o generație după alta, iar oamenii fiecărei generații sunt făcuți să accepte aceste idei, să trăiască pentru ele și să le urmărească la nesfârșit. Acesta este modul, canalul prin care Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om. Deci, după ce Satana i-a condus pe oameni spre acest drum, mai este posibil ca ei să I se închine lui Dumnezeu? Cunoașterea și gândirea insuflate în om de către Satana conțin vreo urmă de închinare în fața lui Dumnezeu? Dețin ele ceva care să aparțină adevărului? Conțin ele ceva din teama de Dumnezeu și din ferirea de rău? (Nu, nu conțin.) Păreți puțin nesiguri, dar nu contează. Deci, atât timp cât recunoști că „faima” și „câștigul” sunt cele două cuvinte cheie pe care Satana le folosește pentru a-i ademeni pe oameni pe calea răului, atunci este suficient.

Haideți să recapitulăm pe scurt ce am discutat până acum: ce folosește Satana pentru a-l ține pe om sub controlul său strict? (Faima și câștigul.) Deci, Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei. Privind acum la acțiunile Satanei, nu sunt întru totul demne de dispreț motivele sale sinistre? Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele lui sinistre, deoarece credeți că nu se poate trăi fără faimă și câștig. Credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte, nu vor mai putea să-și atingă obiectivele, iar viitorul le va deveni întunecat, palid și mohorât. Dar, încet, veți recunoaște cu toții într-o zi că faima și câștigul sunt cătușe monstruoase pe care Satana le folosește pentru a-l lega pe om. Când va sosi acea zi, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor pe care el le folosește pentru a te lega. Când va veni vremea să-ți dorești să te debarasezi de toate lucrurile pe care ți le-a insuflat Satana, atunci vei curma legătura cu Satana și vei detesta cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci omenirea va avea o dragoste și o dorință reală pentru Dumnezeu.

Tocmai am vorbit despre modul în care Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om, deci, în continuare, haideți să avem părtășie despre modul în care Satana folosește știința pentru a-l corupe pe om. În primul rând, Satana folosește numele științei pentru a satisface curiozitatea omului, dorința omului de a explora știința și a cerceta taine. În numele științei, Satana satisface nevoile materiale ale omului și cererea omului de a-și spori încontinuu calitatea vieții. Prin urmare, tocmai cu acest pretext, Satana folosește știința pentru a corupe omul. Oare Satana corupe doar gândirea sau mintea omului folosind știința în acest fel? Printre oamenii, evenimentele și lucrurile dimprejurul nostru pe care le putem vedea și cu care intrăm în contact, ce altceva corupe Satana cu ajutorul științei? (Mediul natural.) Aveți dreptate. Se pare că ați fost profund vătămați de acest lucru și profund afectați. Pe lângă faptul că folosește toate diversele descoperiri și concluzii științifice pentru a-l înșela pe om, Satana folosește, de asemenea, știința ca mijloc de a duce la bun sfârșit distrugerea și exploatarea fără noimă a mediului de viață care i-a fost dăruit omului de către Dumnezeu. El face acest lucru sub pretextul că, dacă omul efectuează cercetări științifice, atunci mediul său de viață și calitatea vieții vor deveni tot mai bune, și, în plus, că scopul dezvoltării științifice este de a satisface nevoile materiale zilnice sporite ale omului și nevoia acestuia de a-și îmbunătăți neîncetat calitatea vieții. Aceasta este baza teoretică a dezvoltării științei de către Satana. Cu toate acestea, ce a adus știința omenirii? În ce constă mediul de care suntem legați? Nu a devenit poluat aerul pe care îl respiră omenirea? Apa pe care o bem mai este cu adevărat pură? (Nu.) Este hrana pe care o mâncăm naturală? În mare parte, este crescută folosind îngrășăminte chimice și cultivată folosind modificări genetice și există, de asemenea, mutații produse prin diferite metode științifice. Nici măcar legumele și fructele pe care le consumăm nu mai sunt naturale. Până și ouăle naturale nu mai sunt ușor de găsit și nu mai au gustul pe care obișnuiau să-l aibă, fiind deja prelucrate chimic de așa-numita știință a Satanei. Privind imaginea de ansamblu, întreaga atmosferă a fost distrusă și poluată; munții, lacurile, pădurile, râurile, oceanele și toate de deasupra pământului sau de sub acesta au fost ruinate de așa-numitele realizări științifice. Pe scurt, întregul mediu natural, mediul de viață dăruit omenirii de către Dumnezeu a fost distrus și ruinat de așa-numita știință. Deși există mulți oameni care au obținut ceea ce au sperat dintotdeauna privitor la calitatea vieții pe care o caută, satisfăcându-și atât dorințele, cât și trupul, mediul în care trăiește omul a fost distrus și devastat în mod esențial de diferitele „realizări” aduse de știință. Acum, nu mai avem acum dreptul de a respira nicio gură de aer curat. Nu este aceasta tristețea omenirii? Mai există vreo fericire demnă de menționat, când el trebuie să trăiască în acest fel de spațiu? Acest spațiu și mediu de viață în care trăiește omul a fost creat încă de la început de Dumnezeu pentru om. Apa pe care o beau oamenii, aerul pe care-l respiră, hrana pe care o mănâncă, plantele, copacii și oceanele – fiecare parte din acest mediu de viață a fost dăruită oamenilor de către Dumnezeu; este natural, funcționând conform unei legi naturale stabilite de Dumnezeu. Dacă nu ar fi existat nicio știință, oamenii ar fi fost fericiți și s-ar fi putut bucura de tot ce este imaculat, în conformitate cu calea lui Dumnezeu și potrivit cu ceea ce El le-a oferit ca ei ca să se poată delecta. Totuși, acum, toate acestea au fost distruse și ruinate de Satana; spațiul fundamental de viață al omului nu mai este imaculat. Dar nimeni nu este capabil să recunoască ce a cauzat asta sau cum s-a întâmplat și mulți oameni abordează și înțeleg știința prin ideile întipărite în ei de Satana. Nu este acest lucru nespus de detestabil și jalnic? Acum, când Satana a luat spațiul în care există omenirea și mediul său de viață și le-a corupt în această stare, și cu omenirea care continuă să se dezvolte în acest fel, este vreo nevoie ca Dumnezeu să-i distrugă personal pe acești oameni? Dacă omenirea continuă să se dezvolte în acest fel, ce direcție va lua? Pe lângă căutarea lacomă a faimei și a câștigului, oamenii efectuează necontenit explorări științifice și se cufundă în cercetări aprofundate, iar apoi acționează neîncetat astfel încât să-și satisfacă propriile nevoi și dorințe materiale; care sunt atunci consecințele pentru om? În primul rând, echilibrul ecologic este distrus și, când se întâmplă asta, corpurile oamenilor, organele lor interne, sunt contaminate și vătămate de acest mediu dezechilibrat, iar diverse boli infecțioase și epidemii s-au răspândit în toată lumea. Nu este adevărat că asta e o situație asupra căreia omul nu are acum niciun control? Acum, că înțelegeți acest lucru, dacă omenirea nu Îl urmează pe Dumnezeu, ci îl urmează mereu pe Satana în acest fel – folosind cunoașterea pentru a se îmbogăți încontinuu, folosind știința pentru a explora fără încetare viitorul vieții umane și folosind acest tip de metodă pentru a continua să trăiască – sunteți capabili să recunoașteți cum se va termina pentru omenire? (Va însemna extincția.) Da, se va sfârși cu extincția: omenirea se apropie tot mai mult de extincție, pas după pas! Acum pare că știința este un fel de poțiune magică pe care Satana a pregătit-o pentru om, astfel încât, atunci când încercați să discerneți lucrurile, să o faceți într-o brumă încețoșată; indiferent cât de intens priviți, nu puteți vedea lucrurile în mod clar și, indiferent de cât de mult încercați, nu le puteți pricepe. Totuși, Satana folosește numele științei pentru a-ți deschide apetitul și pentru a te duce de nas, cu un picior în fața celuilalt, spre abis și spre moarte. Nu este așa? (Ba da, așa este.) Acesta este al doilea mod în care Satana corupe omenirea.

Cultura tradițională este cel de-al treilea mod în care Satana îl corupe pe om. Există multe asemănări între cultura tradițională și superstiție, dar diferența este că această cultură tradițională are anumite povești, aluzii și surse. Satana a fabricat și inventat multe povești sau povestiri populare ce apar în cărțile de istorie, lăsând oamenii cu impresii profunde despre cultura tradițională și figurile superstițioase. De exemplu, în China există „Cei opt nemuritori care traversează marea”, „Călătorie spre vest”, „Împăratul de jad”, „Nezha îl cucerește pe Regele Dragon” și „Învestitura zeilor”. Nu au devenit acestea profund înrădăcinate în mințile oamenilor? Chiar dacă unii dintre voi nu cunosc toate detaliile, tot cunoașteți povestirile generale, iar acest conținut general se lipește în inima și în mintea ta, astfel încât nu poți să-l uiți. Acestea sunt lucruri pe care Satana le-a pregătit pentru om de multă vreme și care au difuzat diferitele idei sau legende ale Satanei în diferite momente. Aceste lucruri dăunează și erodează direct sufletele oamenilor și pun oamenii sub o vrajă după alta. Aceasta înseamnă că, odată ce ai acceptat aceste lucruri care apar din cultura tradițională, povestiri sau superstiții, odată ce aceste lucruri sunt stabilite în mintea ta, odată ce acestea sunt blocate în inima ta, atunci este ca și cum ai fi vrăjit – devii implicat și influențat de aceste capcane culturale, de aceste idei și povești tradiționale. Ele îți influențează viața, concepția asupra vieții și judecata asupra lucrurilor. Chiar mai mult, îți influențează căutarea adevăratului drum al vieții: aceasta este într-adevăr o vrajă rea. Oricât ai încerca, nu poți scăpa de ele; le tai, dar nu le poți reteza; le bați, dar nu le poți suprima. În plus, după ce oamenii sunt puși, fără să știe, sub o astfel de vrajă, ei încep să se închine pe neștiute Satanei, alimentând imaginea acestuia în inimile lor. Cu alte cuvinte, l-au instalat pe Satana ca idol al lor, un obiect la care să se închine și la care să privească, chiar mergând atât de departe încât să-l considere drept Dumnezeu. Fără știre, aceste lucruri sunt în inima oamenilor, controlându-le cuvintele și faptele. În plus, consideri întâi că aceste povestiri și legende sunt false, dar apoi, fără să știi, le recunoști existența, făcându-le figuri reale și transformându-le în obiecte reale, existente. În necunoașterea ta, primești subconștient aceste idei și existența acestor lucruri. Tot în mod inconștient, îi primești și pe diavoli, pe Satana și pe idoli în propria ta casă și în inima ta – aceasta este într-adevăr o vrajă. Au aceste cuvinte vreun răsunet în voi? (Da.) Există vreunul printre voi care a ars tămâie și s-a închinat lui Buddha? (Da.) Deci, care a fost scopul de a arde tămâie și de a te închina lui Buddha? (A mă ruga pentru pace.) Gândindu-te acum la asta, nu este absurd să i te rogi lui Satana pentru pace? Oare el aduce pace? (Nu.) Tu nu vezi cât de neștiutor erai atunci? Acest fel de purtare este absurdă, ignorantă și naivă, nu-i așa? Satana se preocupă doar de cum să te corupă. Nu-ți poate da nicidecum pace, doar un răgaz temporar. Dar, ca să obții acest răgaz, trebuie să depui un jurământ, iar dacă-ți încalci făgăduința sau jurământul pe care i l-ai făcut Satanei, atunci vei vedea cum te chinuie. Făcându-te să depui un jurământ, el, de fapt, vrea să te controleze. Când v-ați rugat pentru pace, ați obținut pace? (Nu.) Nu ați obținut pace, ci, dimpotrivă, eforturile voastre au adus nenorociri și dezastre nesfârșite – cu adevărat un ocean necuprins de amărăciune. Pacea nu este în domeniul Satanei, iar acesta este adevărul. Acesta este efectul pe care superstiția feudală și cultura tradițională l-au avut asupra omenirii.

Ultimul fel în care Satana îl corupe pe om este prin tendințele sociale. „Tendințele sociale” includ multe lucruri. Unii oameni spun: „Este vorba de hainele pe care le purtăm? Despre cele mai recente mode, cosmetice, coafuri și mâncare de bună calitate?” Sunt aceste lucruri considerate tendințe sociale? Ele fac parte din tendințele sociale, dar nu vom vorbi despre acestea aici. Dorim doar să vorbim despre ideile pe care le provoacă în oameni tendințele sociale, modul în care ele îi determină să se poarte în lume, obiectivele și perspectivele de viață pe care le cauzează în oameni. Acestea sunt foarte importante; ele pot controla și influența starea mentală a omului. Aceste tendințe se ridică una după alta și au toate o influență malefică ce degenerează continuu omul, determinându-l să-și piardă conștiința, umanitatea și rațiunea, slăbindu-le din ce în ce mai mult moralul și calitatea caracterului, în măsura în care putem chiar să spunem că majoritatea oamenilor nu au acum nicio integritate, nicio umanitate și nici nu au vreo conștiință și cu atât mai puțin rațiune. Deci, ce sunt aceste tendințe? Sunt tendințe pe care nu le poți vedea cu ochiul liber. Când în lume suflă vântul unei tendințe, poate doar un număr mic de oameni sunt la curent cu ultimele noutăți, devenind cei care lansează moda. Ei încep să facă unele lucruri noi, acceptând apoi un anume tip de idee sau de perspectivă. Totuși, majoritatea oamenilor, într-o stare de inconștiență, vor fi infectați, asimilați și atrași necontenit de acest tip de tendință, până când toți, fără să știe și fără să vrea, o acceptă și sunt toți cufundați în ea și controlați de ea. Una după alta, aceste tipuri de tendințe îl fac pe om – care nu este sănătos la corp și la minte, care nu știe niciodată ce este adevărul, care nu poate măcar să spună diferența dintre lucrurile pozitive și cele negative – să accepte fericit aceste tendințe, precum și viziunea de viață și valorile care vin de la Satana. El acceptă ceea ce îi spune Satana despre cum să abordeze viața și acceptă modul de a trăi pe care Satana „îl revarsă” asupra lor. Ei nu au nici puterea și nici capacitatea, cu atât mai puțin conștiința de a se împotrivi. Deci ce anume sunt aceste tendințe? Am ales un exemplu simplu pe care puteți ajunge treptat să-l înțelegeți. De exemplu, oamenii din trecut își desfășurau afacerea într-un mod în care nimeni nu era înșelat; ei vindeau obiectele la același preț, indiferent de cine cumpăra. Nu sunt transmise aici unele elemente de conștiință curată și de umanitate? Se poate vedea că, atunci când oamenii își administrau astfel afacerea, în bună credință, încă aveau o anumită conștiință și o oarecare umanitate la vremea aceea. Dar, odată cu cererea de bani tot mai sporită a oamenilor, ei au ajuns, fără să știe, să iubească din ce în ce mai mult banii, câștigul și plăcerea. Pe scurt, oamenii au ajuns să vadă banii ca fiind mai importanți decât înainte. Când oamenii văd banii ca fiind mai importanți, încep, fără știre, să dea mai puțină importanță reputației, renumelui, prestigiului și integrității, nu-i așa? Când te angajezi în afaceri, vezi pe alții folosind diverse mijloace pentru a-i trage pe sfoară pe oameni și a deveni bogați. Deși banii câștigați sunt câștiguri necinstite, ei se îmbogățesc tot mai mult. Deși poate se angajează în aceeași afacere ca și tine, toată familia lor se bucură de viață mai mult decât tine, iar tu te simți rău, spunându-ți: „De ce eu nu pot face asta? De ce eu nu pot câștiga la fel de mult ca ei? Trebuie să mă gândesc la o modalitate de a obține mai mulți bani, pentru a-mi face afacerea prosperă.” Atunci, cugeți adânc la asta. Conform metodei obișnuite de a face bani – vânzând tuturor lucrurile la același preț tuturor clienților – orice profit pe care îl faci este dobândit cu o conștiință curată. Totuși, aceasta nu este calea de a se îmbogăți rapid. Condusă de nevoia de a face profit, gândirea ta suferă o transformare treptată. În timpul acestei transformări, principiile tale de conduită încep, de asemenea, să se schimbe. Când înșeli pe cineva prima dată, ai rețineri, spunând: „Aceasta este singura dată când înșel pe cineva. Nu o voi mai face iarăși. Nu-i pot înșela pe oameni. Există consecințe grave ale înșelăciunii. Îmi va aduce o mulțime de necazuri!” Când înșeli pe cineva prima dată, inima ta are oarecare scrupule; aceasta este funcția conștiinței omului – de a te face să ai scrupule și de a-ți reproșa, astfel încât să te simți anormal atunci când păcălești pe cineva. Dar, după ce ai înșelat cu succes pe cineva, vezi că acum ai mai mulți bani decât aveai înainte și crezi că această metodă îți poate fi foarte folositoare. În ciuda durerii surde din inima ta, încă îți mai vine să te feliciți pentru succesul tău și te simți oarecum mulțumit de tine. Pentru prima dată, îți aprobi propriul comportament, propriile căi înșelătoare. După aceea, odată ce omul a fost contaminat de această înșelare, este la fel ca cineva care se apucă de jocuri de noroc și apoi devine un jucător înrăit. În necunoștință, el își aprobă propriul comportament de înșelăciune și îl acceptă. Inconștient, el consideră înșelăciunea ca fiind un comportament comercial legitim și mijlocul cel mai util pentru supraviețuirea și mijloacele sale de trai; el crede că, făcând acest lucru, se poate îmbogăți repede. Acesta este un proces: la început, oamenii nu pot accepta acest tip de comportament și privesc de sus acest comportament și această practică. Apoi, ei experimentează personal acest comportament și îl încearcă în felul lor, iar inimile lor încep treptat să se transforme. Ce fel de transformare este aceasta? Este o aprobare și recunoaștere a acestei tendințe, a acestei idei insuflate în tine de tendința socială. Fără a conștientiza, simți că, dacă nu înșeli în afaceri, atunci va fi mult mai rău, că, dacă nu înșeli, atunci vei fi pierdut ceva. Fără să-ți dai seama, această înșelăciune devine chiar sufletul tău, caracterul tău și un tip de comportament care este un principiu indispensabil în viața ta. După ce omul a acceptat acest comportament și această gândire, nu a adus oare asta o schimbare în inima omului? Inima ta s-a schimbat, s-a transformat deci și integritatea ta? Umanitatea ta s-a schimbat? S-a schimbat conștiința ta? (Da.) Fiecare parte a acestei persoane este supusă unei schimbări calitative, de la inima la gândurile sale, într-o asemenea măsură încât este transformată din interior spre exterior. Această schimbare te îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, iar tu începi să fii tot mai mult în conformitate cu Satana; devii tot mai asemănător cu el.

Privindu-le acum, aceste tendințe sociale ar trebui să fie ușor de înțeles. Am ales doar exemplul simplu al înșelăciunii, un exemplu comun, cu care oamenii vor fi familiarizați. Oare aceste tendințe sociale au o influență mare asupra oamenilor? Au un efect profund dăunător asupra lor? (Da.) Chiar au un efect profund dăunător asupra oamenilor. Ce anume din om corupe Satana folosind o tendință socială după alta? (Conștiința, rațiunea, umanitatea, principiile și viziunea omului asupra vieții.) Cauzează în oameni o degenerare treptată, nu-i așa? Satana folosește aceste tendințe sociale pentru a ademeni oamenii, pas cu pas, într-un cuib de diavoli, astfel încât oamenii prinși în ele să pledeze, în necunoștință de cauză, pentru bani și dorințe materiale, pentru răutate și violență. Ce anume devine omul odată ce aceste lucruri au intrat în inima omului? Omul devine diavolul Satana! De ce? Ce înclinație psihologică există în inima omului? Ce adulează omul? Lui încep să-i placă răutatea și violența, fără să arate nicio dragoste pentru frumusețe sau bunătate, cu atât mai puțin pentru pace. Oamenii nu sunt dornici să trăiască viața simplă a umanității normale, dar, în schimb, doresc să se bucure de statut înalt și bogăție mare, să se desfete cu plăcerile trupului, fără să cruțe niciun efort în a-și satisface propriul trup, fără nicio restricție, fără legături care să-i tragă înapoi; cu alte cuvinte, făcând tot ceea ce doresc. Deci, când omul s-a cufundat în astfel de tendințe, poate oare cunoașterea pe care ți-ai însușit-o să te ajute să te eliberezi? Poate înțelegerea ta despre cultura tradițională și superstiții să te ajute să scapi de această situație groaznică? Pot moralitatea și ceremonialurile tradiționale cunoscute omului să-l ajute să exercite înfrânarea? Luați drept exemplu „Clasicul celor trei caractere”. Îi poate ajuta pe oameni să-și scoată picioarele din nisipul mișcător al acestor tendințe? (Nu, nu poate.) În acest fel, omul devine din ce în ce mai rău, arogant, condescendent, egoist și malițios. Nu mai există nicio afecțiune între oameni, nu mai există nicio iubire între membrii familiei, nu mai există deloc înțelegere între rude și prieteni; relațiile umane au devenit caracterizate de violență. Toate persoanele vor să folosească metode violente pentru a trăi printre semenii lor; ele își acaparează propria chiverniseală folosind violența; își câștigă pozițiile și își obțin propriile profituri prin violență și folosesc căi violente și rele pentru a face orice doresc. Nu este această umanitate terifiantă? (Ba da.) După ce ați auzit toate aceste lucruri despre care tocmai v-am vorbit, nu credeți că este terifiant să trăiți în acest mediu, în această lume și între astfel de oameni, prin care Satana corupe omenirea? (Ba da.) Deci, ați simțit vreodată că sunteți jalnici? Probabil că simțiți puțin asta acum, nu-i așa? (Ba da.) Auzindu-vă tonul, pare ca și cum gândiți: „Satana are atât de multe moduri diferite de a corupe omul. El prinde fiecare ocazie și este oriunde ne întoarcem. Mai poate fi mântuit omul?” Mai poate fi el mântuit? Poate omul să se mântuiască pe sine? (Nu.) Poate împăratul de jad să-l mântuiască pe om? Poate Confucius să-l mântuiască? Poate Guanyin Bodhisattva să-l mântuiască pe om? (Nu.) Deci cine-l poate mântui pe om? (Dumnezeu.) Totuși, unii oameni, în inimile lor, își vor pune întrebări precum: „Satana ne rănește atât de sălbatic, într-o frenezie atât de dementă, încât nu avem nicio speranță și nicio încredere de a ne trăi viața. Toți trăim în mijlocul corupției și fiecare persoană I se împotrivește oricum lui Dumnezeu, iar acum inimile noastre s-au scufundat cât de jos au putut. Deci, în timp ce Satana ne corupe, unde este Dumnezeu? Ce face El? Orice face Dumnezeu pentru noi, niciodată nu simțim!” Unii oameni se simt, în mod inevitabil, demoralizați și oarecum descurajați, corect? Pentru voi, acest sentiment este foarte profund, pentru că tot ce Eu am spus a fost pentru a le îngădui oamenilor să ajungă încet să înțeleagă, să simtă din ce în ce mai mult că sunt fără speranță, să simtă din ce în ce mai mult că au fost părăsiți de Dumnezeu. Dar nu vă faceți griji. Tema noastră de părtășie pentru astăzi, „răul Satanei”, nu este adevărata noastră temă. Cu toate acestea, pentru a vorbi despre esența sfințeniei lui Dumnezeu, trebuie, mai întâi, să vorbim despre modul în care Satana corupe omul și despre răutatea Satanei, pentru a le face mai clar oamenilor în ce fel de condiție este omul acum. Un scop pentru a vorbi despre acest lucru este de a le permite oamenilor să cunoască răutatea Satanei, pe când celălalt este de a le permite oamenilor să înțeleagă mai profund ce este adevărata sfințenie.

Nu am vorbit mult mai detaliat despre lucrurile tocmai discutate, comparativ cu ultima oară? (Ba da.) Deci, înțelegerea voastră este acum puțin mai profundă? (Da.) Știu că mulți oameni se așteaptă acum ca Eu să spun exact ce este sfințenia lui Dumnezeu, dar, din moment ce vorbesc despre sfințenia lui Dumnezeu, voi vorbi mai întâi despre faptele pe care El le face. Ar trebui să ascultați toți cu atenție. Apoi, vă voi întreba ce este, mai exact, sfințenia lui Dumnezeu. Nu vă voi spune direct, dar, în schimb, vă voi lăsa pe voi să încercați să vă dați seama; vă voi lăsa spațiu ca să pricepeți. Ce credeți despre această metodă? (Sună bine.) Atunci, ascultați cu atenție pe măsură ce merg înainte.

Ori de câte ori Satana corupe omul sau îi provoacă omului un rău nestăvilit, Dumnezeu nu stă cu mâinile în sân, nici nu-i înlătură și nici nu Se face că nu-i vede pe cei aleși de El. Dumnezeu înțelege cu o claritate desăvârșită tot ceea ce face Satana. Indiferent ce face Satana, indiferent ce tendință provoacă, Dumnezeu știe tot ceea ce încearcă acesta să facă și nu-i abandonează pe cei pe care i-a ales. În schimb, fără a atrage deloc atenția – în secret și în tăcere – Dumnezeu face tot ceea ce este necesar. Când Dumnezeu începe să lucreze asupra cuiva, când a ales pe cineva, El nu dă nimănui această veste, nici nu-i dă de veste Satanei și, cu atât mai puțin, nu face vreun gest măreț. Ci, în liniște și foarte natural, El face pur și simplu ceea ce este necesar. Mai întâi, El îți alege o familie; trecutul familiei tale, părinții tăi, strămoșii tăi – toate acestea, Dumnezeu le hotărăște dinainte. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu ia aceste hotărâri dintr-un capriciu; dimpotrivă, a început această lucrare acum mult timp. Odată ce Dumnezeu a ales o familie pentru tine, El alege apoi data la care te vei naște. După aceea, Dumnezeu te veghează când te naști și vii, plângând, în lume. El veghează nașterea ta, te privește în timp ce rostești primele cuvinte, te privește când te poticnești și faci primii tăi pași, învățând cum să mergi. Faci întâi un pas și apoi altul… iar acum poți să alergi, să sari și să-ți exprimi sentimentele. Pe măsură ce omul crește, privirea Satanei este fixată asupra fiecăruia dintre ei, ca un tigru care-și pune ochii pe pradă. Dar, făcându-Și lucrarea, Dumnezeu nu a suferit niciodată vreo limitare din partea oamenilor, a evenimentelor sau lucrurilor, a spațiului sau timpului; El face ceea ce ar trebui și ceea ce este cuvenit. În procesul de creștere, poți întâmpina multe lucruri care nu sunt pe placul tău, cum ar fi boli și frustrări. Dar, pe măsură ce mergi pe acest drum, viața și viitorul tău sunt strict în grija lui Dumnezeu. El îți dă o garanție adevărată care să dureze toată viața, pentru că El este chiar lângă tine, păzindu-te și având grijă de tine. Crești fără să fii conștient de acest lucru. Începi să intri în contact cu lucruri noi și să ajungi să cunoști această lume și această omenire. Pentru tine, totul este proaspăt și nou. Ai anumite lucruri pe care te bucuri să le faci. Trăiești în propria ta umanitate, în propriul tău spațiu și nu ai nici cea mai mică înțelegere despre existența lui Dumnezeu. Dar El te veghează la fiecare pas al drumului pe măsură ce crești și te supraveghează în timp ce faci fiecare pas înainte. Chiar atunci când îți însușești cunoștințe sau studiezi știința, Dumnezeu nu a plecat niciodată de lângă tine, la niciun pas. Ești exact la fel ca ceilalți oameni prin faptul că, în cursul cunoașterii lumii și al contactului cu ea, ți-ai stabilit propriile idealuri, ai propriile hobby-uri, propriile interese și nutrești, de asemenea, ambiții înalte. Cugeți adesea la propriul tău viitor, deseori schițând conturul a cum ar trebui să arate viitorul tău. Dar, indiferent ce se întâmplă pe parcurs, Dumnezeu vede limpede cum se întâmplă totul. Poate că tu ți-ai uitat propriul trecut, dar, pentru Dumnezeu, nu este nimeni care să te înțeleagă mai bine decât El. Trăiești sub privirea Lui, crescând, maturizându-te. În această perioadă, cea mai importantă sarcină a lui Dumnezeu este ceva ce nu înțelege nimeni niciodată, ceva ce nu știe nimeni. Dumnezeu, cu siguranță, nu spune nimănui despre asta. Deci care este acest lucru extrem de important? Se poate spune că este garanția că Dumnezeu va mântui o persoană. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu vrea să mântuiască această persoană, El trebuie să facă acest lucru. Această sarcină este de o importanță vitală atât pentru om, cât și pentru Dumnezeu. Știți care este aceasta? Se pare că nu aveți niciun sentiment sau vreo idee în privința asta, așa că vă voi spune Eu. Din momentul în care te-ai născut și până acum, Dumnezeu a îndeplinit multă lucrare asupra ta, dar El nu-ți dă ție explicații pas cu pas despre tot ceea ce a făcut. Dumnezeu nu ți-a permis să știi asta și nici nu ți-a spus. Cu toate acestea, pentru omenire, tot ceea ce face El este important. Pentru Dumnezeu, este ceva ce El trebuie să facă. În inima Lui, există ceva important care trebuie făcut, care depășește cu mult toate aceste lucruri. Adică, din momentul în care omul s-a născut și până acum, Dumnezeu trebuie să-i garanteze siguranța. Când auziți aceste cuvinte, s-ar putea să vi se pară că nu înțelegeți pe deplin. Ați putea întreba: „Este atât de importantă această siguranță?” Ei bine, care este sensul literal al cuvântului „siguranță”? Poate că înțelegeți că înseamnă pace sau poate considerați că înseamnă să nu experimentați niciodată vreun dezastru sau vreo calamitate, să trăiți bine, să duceți o viață normală. Dar, în inimile voastre, trebuie să știți că nu este atât de simplu. Deci, care anume este acest lucru despre care am vorbit Eu, pe care Dumnezeu trebuie să-l facă? Ce înseamnă pentru Dumnezeu siguranța? Este cu adevărat o garanție în înțelesul normal al „siguranței”? Nu. Deci, ce anume face Dumnezeu? Această „siguranță” înseamnă că nu vei fi devorat de Satana. Este important acest lucru? Să nu fi devorat de Satana – privește asta siguranța ta sau nu? Da, asta privește siguranța ta personală și nu poate fi nimic mai important. Odată ce ai fost devorat de Satana, sufletul și trupul tău nu-I mai aparțin lui Dumnezeu. Dumnezeu nu te va mai mântui. Dumnezeu părăsește sufletele și oamenii care au fost devorați de Satana. Așadar, Eu spun că cel mai important lucru pe care Dumnezeu trebuie să-l facă este să garanteze această siguranță a ta, să garanteze că nu vei fi devorat de Satana. Acest lucru este foarte de important, nu-i așa? Deci, de ce nu puteți răspunde? Se pare că nu puteți simți marea bunătate a lui Dumnezeu!

Dumnezeu face mult mai mult în afară de a garanta siguranța oamenilor, garantând că nu vor fi devorați de Satana; El face, de asemenea, multă lucrare pregătitoare înainte de a alege și de a mântui pe cineva. În primul rând, El face pregătiri meticuloase în privința caracterului pe care-l vei avea, în ce fel de familie te vei naște, cine vor fi părinții tăi, câți frați și câte surori vei avea și care vor fi situația, statutul economic și condițiile familiei în care te naști. Știți în ce fel de familie se nasc, de obicei, aleșii lui Dumnezeu? Sunt familii de seamă? Nu putem spune cu siguranță că nu este niciunul născut în familii de seamă. Poate că sunt câțiva, dar sunt foarte puțini. Sunt oare născuți în familii extraordinar de bogate, familii de miliardari sau multimilionari? Nu, nu se nasc aproape niciodată în astfel de familie. Deci, ce fel de familie rânduiește Dumnezeu pentru majoritatea acestor oameni? (Familii obișnuite.) Deci, ce familii pot fi considerate „familii obișnuite”? Acestea includ familiile de muncitori, care se bazează pe propriile salarii pentru a trăi și își pot permite necesitățile de bază. Nu te vor lăsa să pleci nemâncat sau fără haine, dar nu te poți aștepta la prea multe când vine vorba să se ocupe de nevoile tale materiale. Apoi, sunt familiile de fermieri. Fermierii se bazează pe plantarea culturilor pentru propria hrană – au grâu de mâncare și, fie ce-o fi, tu nu vei flămânzi, dar nu te poți aștepta să ai haine foarte frumoase. Apoi, există unele familii care conduc mici afaceri și altele în care părinții sunt intelectuali, iar acestea pot fi considerate tot familii obișnuite. Există, de asemenea, unii părinți care lucrează la birou sau sunt funcționari guvernamentali mărunți, care nu pot fi nici ei socotiți ca aparținând unor familii de seamă. Majoritatea se nasc în familii obișnuite, iar acest lucru este aranjat în totalitate de Dumnezeu. Adică, în primul rând, acest mediu în care trăiești nu este familia mijloacelor substanțiale pe care și le-ar putea închipui oamenii, ci este o familie hotărâtă pentru tine de către Dumnezeu, iar majoritatea oamenilor va trăi în limitele acestui fel de familie; nu vom discuta despre excepții aici. Deci, cum rămâne cu statutul social? Condițiile economice ale majorității părinților sunt medii, iar ei nu au statut social înalt – pentru ei este bine doar să aibă un loc de muncă. Sunt incluși guvernatorii? Sau președinții naționali? (Nu.) Cel mult, sunt oameni cum ar fi manageri sau proprietari de afaceri mici. Statutul lor social este mediocru, iar condițiile lor economice sunt medii. Un alt factor este mediul de viață al familiei. Mai întâi, în aceste familii nu există părinți care și-ar influența în mod clar copiii să meargă pe calea ghicitului și a prezicerii norocului; sunt foarte puțini cei care se implică în astfel de lucruri. Majoritatea părinților sunt destul de normali. În momentul în care Dumnezeu alege oamenii, El le pregătește acest tip de mediu, lucru care este foarte folositor pentru lucrarea Sa de mântuire a oamenilor. Din exterior, pare că Dumnezeu nu a făcut nimic formidabil pentru om; El doar continuă, în liniște și în secret, să facă toate lucrurile pe care le face, cu umilință și în tăcere. Dar, de fapt, Dumnezeu face tot ceea ce face pentru a pune o bază mântuirii tale, pentru a-ți pregăti drumul înainte și toate condițiile necesare pentru mântuirea ta. După aceea, Dumnezeu aduce fiecare persoană înapoi înaintea Sa la vremea specificată pentru aceasta – când vine momentul ca tu să auzi glasul lui Dumnezeu, acela este momentul când vei veni înaintea Sa. Până când să se întâmple acest lucru, unii oameni au devenit deja ei înșiși părinți, pe când alții încă sunt copiii cuiva. Cu alte cuvinte, unii oameni s-au căsătorit și au avut copii, în timp ce alții sunt încă singuri, neîntemeindu-și încă propria familie. Dar, indiferent de situația fiecăruia, Dumnezeu a stabilit deja momentele când vei fi ales și când Evanghelia și cuvintele Lui vor ajunge la tine. Dumnezeu a stabilit împrejurările, a hotărât asupra unei anumite persoane sau a unui anumit context prin care Evanghelia îți va fi transmisă, astfel încât să poți auzi cuvintele Sale. Dumnezeu ți-a pregătit deja toate condițiile necesare. Astfel, deși omul nu-și dă seama că se întâmplă asta, vine înaintea lui Dumnezeu și se întoarce la familia lui Dumnezeu. Tot fără să-și dea seama, omul Îl urmează pe Dumnezeu și intră în fiecare pas al lucrării Lui, intrând în fiecare pas al căii de lucru pe care El a pregătit-o pentru om. Ce căi folosește Dumnezeu atunci când face lucruri pentru om de data aceasta? În primul rând, strictul necesar îl reprezintă îngrijirea și protecția de care se bucură omul. În afară de asta, Dumnezeu stabilește diferite persoane, evenimente și lucruri, astfel încât omul să poată vedea, prin acestea, existența și faptele Lui. De exemplu, există unii oameni care cred în Dumnezeu deoarece cineva din familia lor este bolnav. Când alții le predică Evanghelia, ei încep să creadă în Dumnezeu, iar această credință se ivește datorită situației. Deci, cine a rânduit această situație? (Dumnezeu.) Prin intermediul acestei boli, există unele familii în care toți sunt credincioși, pe când în altele, doar câțiva oameni din familie cred. Poate să ți se pară că cineva din familie are o boală, dar, este, de fapt, o condiție care ți-a fost dată ca să poți veni înaintea lui Dumnezeu – aceasta este bunătatea Lui. Deoarece viața familială a unor oameni este dură și ei nu-și pot găsi pacea, s-ar putea ivi o ocazie norocoasă – cineva transmite mai departe Evanghelia și spune „Crezi în Domnul Isus și vei avea pace.” Astfel, pe neștiute, ei ajung să creadă în Dumnezeu în împrejurări foarte naturale, deci nu este acesta un tip de condiție? Iar faptul că familia lor nu are pace nu e un har acordat lor de Dumnezeu? De asemenea, există unii care ajung să creadă în Dumnezeu din alte motive. Există diferite motive și diferite căi de credință, dar, indiferent ce motiv te aduce să crezi în El, totul este, de fapt, rânduit și călăuzit de Dumnezeu. La început, Dumnezeu folosește diferite moduri de a te alege și de a te aduce în familia Sa. Acesta este harul pe care Dumnezeu îl revarsă asupra fiecărei persoane în parte.

În etapa actuală a lucrării lui Dumnezeu din aceste zile de pe urmă, El nu mai dăruiește pur și simplu har și binecuvântări omului, așa cum a făcut înainte, nici nu-l convinge pe om să înainteze. În timpul acestei etape a lucrării, ce au văzut oamenii din toate aspectele lucrării lui Dumnezeu pe care le-au experimentat? Ei au văzut dragostea lui Dumnezeu și judecata și mustrarea lui Dumnezeu. În această perioadă, Dumnezeu furnizează, sprijină, luminează și îndrumă omul, astfel încât omul ajunge treptat să-I cunoască intențiile, să cunoască cuvintele pe care le rostește El și adevărul pe care îl acordă omului. Când omul este slab, demoralizat, când nu are unde să se întoarcă, Dumnezeu Își va folosi cuvintele ca să-l mângâie, să-l sfătuiască și să-l încurajeze, astfel încât statura mică a omului să poată spori în putere treptat, să crească în pozitivitate și să devină dornic să coopereze cu Dumnezeu. Dar când omul nu ascultă de Dumnezeu sau I se împotrivește sau când își dezvăluie propria corupție, Dumnezeu nu va arăta nicio milă în a-l mustra și a-l disciplina. Totuși, Dumnezeu va arăta îngăduință și răbdare pentru nesăbuința, ignoranța, slăbiciunea și imaturitatea omului. În felul acesta, prin toată lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru om, omul se maturizează treptat, crește și ajunge să-I cunoască intențiile, ajunge să cunoască unele adevăruri, să știe care lucruri sunt pozitive și care sunt negative, să știe care sunt răul și întunericul. Dumnezeu nu are deloc atitudinea de a-l certa și a-l disciplina întotdeauna pe om, dar nici nu arată întotdeauna îngăduință și răbdare. Dimpotrivă, El Se îngrijește de fiecare persoană în moduri diferite, la etape diferite ale fiecăreia și în funcție de statura și calibrul diferit al fiecăreia. El face multe lucruri pentru om și cu mare preț; omul nu înțelege nimic din aceste lucruri sau despre acest preț, totuși, practic, tot ceea ce face Dumnezeu este îndeplinit asupra fiecărei persoane în parte. Dragostea lui Dumnezeu este practică: prin harul Lui, omul evită un dezastru după altul și, în tot acest răstimp, Dumnezeu Își arată iar și iar îngăduința pentru slăbiciunea omului. Judecata și mustrarea lui Dumnezeu le permit oamenilor să ajungă treptat să cunoască stricăciunea omenirii și esența ei satanică. Ceea ce oferă Dumnezeu, luminarea omului de către El și îndrumarea Sa, toate îi permit omenirii să cunoască din ce în ce mai mult esența adevărului și să cunoască tot mai mult ceea ce au nevoie oamenii, pe ce drum ar trebui să apuce, pentru ce trăiesc, valoarea și semnificația vieții lor și cum să meargă pe calea dinainte. Toate aceste lucruri pe care le face Dumnezeu sunt inseparabile de singurul Său scop originar. Care este, așadar, acest scop? De ce folosește Dumnezeu aceste metode pentru a-Și săvârși lucrarea asupra omului? Ce rezultat vrea El să obțină? Cu alte cuvinte, ce vrea Dumnezeu să vadă în om? Ce vrea El să obțină de la om? Ceea ce vrea Dumnezeu să vadă este că inima omului poate fi reînviată. Aceste metode pe care El le folosește pentru a lucra asupra omului sunt un efort continuu de a trezi inima omului, de a-i trezi duhul, de a-i permite să știe de unde a venit, cine îl călăuzește, îl sprijină și are grijă de el și cine i-a permis să trăiască până în ziua de azi; sunt un mijloc de a-i permite omului să înțeleagă cine este Creatorul, cui ar trebui să se închine, pe ce fel de drum ar trebui să meargă și în ce mod ar trebui să vină înaintea lui Dumnezeu; sunt un mijloc de a reînvia treptat inima omului, astfel încât el să cunoască și să înțeleagă inima lui Dumnezeu și să priceapă marea grijă și preocupare din spatele lucrării Sale de a-l mântui pe om. Când inima omului este reînviată, omul nu mai dorește să trăiască având o fire degenerată și coruptă, ci dorește în schimb să urmărească adevărul spre a-L mulțumi pe Dumnezeu. Când inima omului a fost trezită, omul este capabil atunci să se rupă definitiv de Satana. Nu va mai fi rănit de către Satana, nu va mai fi controlat sau păcălit de el. În schimb, omul poate coopera proactiv la lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu pentru a-I mulțumi inima, dobândind astfel frica de Dumnezeu și ferindu-se de rău. Acesta este scopul original al lucrării lui Dumnezeu.

Discuția pe care tocmai am purtat-o despre răul Satanei îi face pe toți să simtă că oamenii trăiesc atât de nefericiți și că viața omului este asaltată de ghinioane. Dar acum, când vorbesc despre sfințenia lui Dumnezeu și despre lucrarea pe care El o îndeplinește asupra omului, cum vă face asta să vă simțiți? (Foarte fericiți.) Acum putem să vedem că tot ceea ce face Dumnezeu, tot ceea ce El rânduiește cu mare atenție pentru om este imaculat. Tot ceea ce face El este fără eroare, adică este lipsit de defecte, nu e nevoie ca nimeni să corecteze, să dea sfaturi sau să facă vreo schimbare. Tot ceea ce face Dumnezeu pentru fiecare individ este mai presus de îndoială; El conduce pe toată lumea de mână, Se ocupă de tine în fiecare clipă ce trece și nu te-a părăsit niciodată. Pe măsură ce oamenii cresc într-un astfel de mediu și cu acest tip de trecut, oare am putea spune că oamenii cresc, de fapt, în palma mâinii lui Dumnezeu? (Da.) Deci, mai aveți acum un sentiment de pierdere? Se mai simte cineva demoralizat? Simte cineva că Dumnezeu a părăsit omenirea? (Nu.) Deci, atunci, ce anume a făcut Dumnezeu? (El a vegheat asupra omenirii.) Marea grijă și preocupare din spatele a tot ceea ce face Dumnezeu sunt indubitabile. Mai mult, în îndeplinirea lucrării Sale, El a făcut astfel în mod necondiționat. El niciodată nu a cerut ca vreunul dintre voi să cunoască prețul pe care îl plătește pentru tine, ca să te facă să te simți profund recunoscător. A cerut Dumnezeu vreodată asta de la tine? (Nu.) Pe parcursul îndelungatei vieți a omului, aproape fiecare individ a întâmpinat multe situații periculoase și a înfruntat numeroase ispite. Asta deoarece Satana stă chiar lângă tine, cu ochii permanent ațintiți pe tine. Când te lovește dezastrul, Satana se delectează cu asta; când calamitățile se abat asupra ta, când nimic nu-ți merge bine, când ajungi să fii prins în plasa Satanei, el simte o mare bucurie din aceste lucruri. Cât despre ceea ce face Dumnezeu, El te protejează cu fiecare clipă ce trece, ferindu-te de nenorociri după nenorociri și de dezastre după dezastre. De aceea, Eu spun că tot ceea ce are omul – pacea și bucuria, binecuvântările și siguranța personală – este, de fapt, totul sub controlul lui Dumnezeu; El călăuzește și decide soarta fiecărui individ. Dar oare Dumnezeu are o idee exagerată despre poziția Sa, după cum spun unii? Îți declară Dumnezeu că „Eu sunt cel mai mare dintre toți. Eu sunt Cel care Se ocupă de voi. Trebuie să implorați mila Mea, iar neascultarea va fi pedepsită cu moartea”? A amenințat Dumnezeu vreodată omenirea în acest fel? (Nu.) A spus El vreodată că „Omenirea este coruptă, așa că nu contează cum o tratez, poate fi tratată oricum ar fi; nu-i nevoie să fac rânduieli sigure pentru ea”. Oare Dumnezeu gândește astfel? A acționat Dumnezeu astfel? (Nu.) Dimpotrivă, tratamentul Său față de fiecare persoană este serios și responsabil. El te tratează chiar cu mai multă responsabilitate față de cum te tratezi tu însuți. Nu este așa? Dumnezeu nu vorbește aiurea, nici nu Se mândrește de poziția Sa elevată și nici nu-i înșală cu nesocotință pe oameni. În schimb, El face, cu sinceritate și în tăcere, lucrurile pe care El Însuși trebuie să le facă. Aceste lucruri aduc binecuvântări, pace și bucurie omului. Ele aduc omul în pace și fericire înaintea privirii lui Dumnezeu și în familia Sa; apoi, el trăiește înaintea lui Dumnezeu și acceptă mântuirea Sa cu rațiunea și cu gândirea cuvenită. Deci, a fost Dumnezeu vreodată, în lucrarea Sa, ipocrit față de om? A afișat vreodată falsă bunătate, păcălindu-l mai întâi pe om cu câteva amabilități și întorcându-i apoi spatele? (Nu.) A spus Dumnezeu vreodată ceva și apoi a făcut altceva? A făcut El vreodată făgăduințe goale și S-a lăudat, spunându-le oamenilor că El poate face un lucru pentru ei sau că îi poate ajuta cu ceva, iar apoi a dispărut? (Nu.) Nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, nicio falsitate. El este credincios și este devotat în tot ceea ce face. El este Singurul pe care oamenii se pot baza; El este Dumnezeul căruia Îi pot încredința viețile lor și tot ceea ce au ei. Deoarece nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, putem spune că El este cel mai sincer? (Da.) Bineînțeles că putem! Deși cuvântul „sincer” este prea plăpând, prea uman când Îi este aplicat lui Dumnezeu, ce alt cuvânt am putea folosi? Acestea sunt limitele limbajului uman. Cu toate că este oarecum nepotrivit să-L numim pe Dumnezeu „sincer”, totuși vom folosi acest cuvânt deocamdată. Dumnezeu este loial și sincer. Deci, când vorbim despre aceste aspecte, la ce ne referim? Ne referim la diferențele dintre Dumnezeu și om și la diferențele dintre Dumnezeu și Satana? Da, am putea spune asta. Acest lucru se datorează faptului că omul nu poate vedea în Dumnezeu nicio urmă a firii corupte a Satanei. Am dreptate când spun asta? Amin? (Amin!) Nu vedem niciuna dintre răutățile Satanei revelate în Dumnezeu. Tot ceea ce face și dezvăluie Dumnezeu este întru totul benefic și de ajutor pentru om, este făcut în totalitate pentru a avea grijă de om, este plin de viață și îi dă omului un drum de urmat și o direcție în care să meargă. Dumnezeu nu este corupt și, în plus, privind acum la tot ce face El, putem spune că Dumnezeu este sfânt? (Da.) Deoarece Dumnezeu nu are niciuna dintre stricăciunile omenirii și nu are niciuna dintre firile corupte ale omenirii sau esența Satanei, și nimic despre Dumnezeu nu are vreo asemănare cu aceste lucruri, din acest punct de vedere putem spune că Dumnezeu este sfânt. Dumnezeu nu dezvăluie nicio stricăciune, iar revelarea propriei Sale esențe în lucrarea Lui este, în întregime, confirmarea că Dumnezeu Însuși este sfânt. Vedeți voi acest lucru? Pentru a cunoaște esența sfântă a lui Dumnezeu, să luăm în considerare, pentru moment, aceste două aspecte: 1) Nu există nicio urmă de fire coruptă în Dumnezeu; 2) Esența lucrării lui Dumnezeu asupra omului îi permite acestuia să vadă însăși esența lui Dumnezeu, iar această esență este în întregime pozitivă. Căci toate lucrurile pe care fiecare parte a lucrării lui Dumnezeu le aduce omului sunt pozitive. În primul rând, Dumnezeu îi cere omului să fie cinstit – nu este pozitiv acest lucru? Dumnezeu îi dă omului înțelepciune – nu este pozitiv acest lucru? Dumnezeu îl face pe om capabil să distingă între bine și rău – nu este pozitiv acest lucru? El îi permite omului să înțeleagă semnificația și valoarea vieții umane – nu este pozitiv acest lucru? El îi permite omului să vadă în esența oamenilor, evenimentelor și lucrurilor potrivit cu adevărul – nu este pozitiv acest lucru? (Ba da, este.) Iar rezultatul tuturor acestor lucruri este că omul nu mai este înșelat de Satana, că nu va continua să fie rănit sau controlat de el. Cu alte cuvinte, aceste lucruri le permit oamenilor să se elibereze complet de stricăciunea Satanei și, prin urmare, să meargă treptat pe calea temerii de Dumnezeu și a feririi de rău. În acest moment, cât de departe ați mers voi pe această cale? Este greu de spus, nu-i așa? Dar, cel puțin, aveți acum o înțelegere inițială a modului în care Satana corupe omul, a lucrurilor rele și a celor negative? Cel puțin acum mergeți pe calea cea dreaptă. Putem spune asta cu siguranță? (Da.)

Vom termina aici discuția noastră despre sfințenia lui Dumnezeu. Acum, pe baza a tot ceea ce ați auzit și ați primit, cine dintre voi poate spune ce este sfințenia lui Dumnezeu? La ce se referă sfințenia lui Dumnezeu despre care vorbesc Eu? Gândiți-vă pentru o clipă la acest lucru. Este sfințenia lui Dumnezeu onestitatea Lui? Este sfințenia lui Dumnezeu loialitatea Lui? Este sfințenia lui Dumnezeu altruismul Lui? Este smerenia Lui? Dragostea Lui pentru om? Dumnezeu îi dăruiește omului, în mod liber, adevăr și viață – este aceasta sfințenia Sa? (Da.) Tot ceea ce Dumnezeu dezvăluie este unic și nu există în umanitatea coruptă, nici nu poate fi văzut în umanitate. Nici cea mai mică urmă din acestea nu poate fi văzută în timpul procesului de corupere a omului de către Satana, nici în firea stricată a lui Satana, nici în esența sau natura acestuia. Tot ceea ce are și este Dumnezeu este unic; doar Dumnezeu Însuși are acest fel de esență, doar El este în posesia ei. În acest punct al discuției noastre, a văzut vreunul dintre voi pe cineva atât de sfânt în omenire cum tocmai am descris Eu? (Nu.) Deci, este cineva atât de sfânt printre oamenii faimoși, oamenii de seamă și idolii omenirii la care vă închinați? (Nu.) Deci, când spunem că sfințenia lui Dumnezeu este unică, este o exagerare? (Nu.) Într-adevăr, nu este. Mai mult decât atât, unicitatea sfântă a lui Dumnezeu are și o latură practică. Există vreo discrepanță între sfințenia despre care vorbesc acum și cea la care v-ați gândit și pe care v-ați imaginat-o anterior? (Da.) Cât de mare este această discrepanță? (Una foarte mare.) La ce se referă adesea oamenii când vorbesc despre sfințenie? (La unele comportamente externe.) Când oamenii spun că un comportament sau vreun alt lucru este sfânt, ei spun asta doar deoarece îl văd ca fiind pur sau plăcut simțurilor. Totuși, acestor lucruri le lipsește substanța adevărată a sfințeniei – acesta este aspectul de doctrină. În afară de asta, la ce se referă aspectul practic al „sfințeniei” pe care oamenii îl concep în mințile lor? Este, în mare parte, ceea ce își imaginează sau consideră ei că este? De exemplu, unii budiști mor în timp ce practică, decedând în timp ce stau acolo, adormiți. Unii oameni spun că au devenit sfinți și au zburat la ceruri. Acesta este, de asemenea, un produs al imaginației. Apoi, sunt alții care cred că o zână, care coboară plutind din ceruri, este sfântă. De fapt, conceptul oamenilor despre cuvântul „sfânt” a fost întotdeauna doar un fel de închipuire și de teorie goală, lipsit, în esență, de vreo substanță reală și, în plus, care nu are nimic de-a face cu esența sfințeniei. Esența sfințeniei este dragostea adevărată, dar, mai mult decât atât, este esența adevărului, a dreptății și a luminii. Cuvântul „sfânt” este potrivit numai atunci când se referă la Dumnezeu; nimic din creație nu este vrednic să fie numit „sfânt”. Omul trebuie să înțeleagă acest lucru. De acum înainte, o să aplicăm cuvântul „sfânt” doar lui Dumnezeu. Este potrivit acest lucru? (Da, este.)

Să revenim acum la discuția despre mijloacele pe care le folosește Satana pentru a-l corupe pe om. Tocmai am vorbit despre diferitele moduri în care Dumnezeu lucrează asupra omului și pe care fiecare dintre voi le poate experimenta singur, astfel că nu voi intra în prea multe detalii. Dar, în inimile voastre, poate că este neclar ce șiretlicuri și strategii folosește Satana pentru a-l corupe pe om sau, cel puțin, nu cunoașteți amănuntele. Ar fi de folos ca Eu să discut din nou despre acest lucru? (Da.) Vreți să aflați despre asta? Poate unii dintre voi vor întreba: „De ce să vorbim din nou despre Satana? În momentul în care Satana este menționat, ne supărăm, iar când îi auzim numele, ne simțim complet răscoliți.” Indiferent cât vă este de incomod, trebuie să vă confruntați cu faptele. Aceste lucruri trebuie să fie rostite pe înțeles și clarificate în folosul înțelegerii omului; altfel, omul nu se poate desprinde de influența Satanei.

Am discutat anterior despre cele cinci moduri în care Satana îl corupe pe om, care includ trucurile Satanei. Modalitățile în care Satana corupe omul sunt doar stratul de la suprafață; și mai insidioase sunt trucurile care se ascund în spatele acestei fațade, prin care Satana își atinge obiectivele. Care sunt aceste trucuri? Haideți, rezumați-le. (El înșală, seduce și constrânge.) Cu cât enumerați mai multe dintre aceste șiretlicuri, cu atât vă apropiați mai mult. Se pare că ați fost profund vătămați de Satana și aveți sentimente puternice în legătură cu acest subiect. (De asemenea, el folosește un fel de retorică. El îi influențează și ocupă pe oameni cu forța.) Ocupație cu forța – lucrul acesta face o impresie extrem de profundă. Oamenii se tem de ocupația cu forța a Satanei, nu-i așa? Mai sunt alte trucuri? (El rănește în mod violent oamenii, folosește amenințări și oferte ispititoare, și minte.) Minciunile sunt esența acțiunilor sale. Satana minte pentru a te putea înșela. Care este natura minciunii? Nu e minciuna același lucru cu înșelăciunea? Scopul de a spune minciuni este într-adevăr de a te înșela. Mai sunt alte trucuri? Vorbiți. Spuneți-Mi toate trucurile Satanei pe care le cunoașteți. (El ispitește, rănește, orbește și înșală.) Cei mai mulți dintre voi simțiți același lucru în legătură cu această înșelăciune, nu-i așa? (Folosește lingușiri slugarnice, controlează omul, pune stăpânire pe el, îl terorizează și îl împiedică să creadă în Dumnezeu.) Știu semnificația generală a lucrurilor pe care Mi le spuneți și asta-i bine. Toți știți ceva despre acest lucru, deci haideți să facem acum un rezumat al acestor trucuri.

Există șase trucuri primare pe care Satana le folosește pentru a corupe omul.

Primul este controlul și constrângerea. Adică, Satana va face tot posibilul pentru a prelua controlul inimii tale. Ce înseamnă „constrângere”? Înseamnă folosirea amenințărilor și a tacticilor puternice pentru a te face să asculți de el, făcându-te să te gândești la consecințe, în cazul în care nu ești ascultător. Îți este frică și nu îndrăznești să-l sfidezi, astfel că, după aceea, i te supui.

Al doilea este înșelarea și păcălirea. Ce implică „înșelarea și păcălirea”? Satana inventează niște povești și minciuni, păcălindu-te să le crezi. Nu-ți spune niciodată că omul a fost creat de Dumnezeu, dar nici nu-ți spune direct că tu n-ai fost făcut de Dumnezeu. Nu folosește deloc cuvântul „Dumnezeu”, ci folosește, în schimb, altceva ca înlocuitor, folosind acest lucru pentru a te înșela, astfel încât tu, practic, să nu ai nicio idee despre existența lui Dumnezeu. Această „păcăleală” include, desigur, multe aspecte, nu doar pe acesta.

Al treilea este îndoctrinarea cu forța. Cu ce sunt oamenii îndoctrinați cu forța? Este îndoctrinarea cu forța făcută prin alegerea omului? Este făcută cu consimțământul lui? (Nu.) Chiar dacă nu-ți dai consimțământul, nu ai ce să faci. În inconștiența ta, Satana te îndoctrinează, insuflându-ți gândirea, regulile de viață și esența lui.

Al patrulea este intimidarea și ispitirea. Adică, Satana folosește diverse șiretlicuri ca să te facă să-l accepți, să-l urmezi și să lucrezi în slujba lui. Va face orice ca să-și atingă scopurile. Uneori, el îți face mici favoruri, timp în care te ispitește să săvârșești păcatul. Dacă nu-l urmezi, te va face să suferi și te va pedepsi și va folosi diferite modalități ca să te atace și să te prindă în capcană.

A cincea este amăgirea și paralizia. „Amăgirea și paralizia” înseamnă că Satana murmură niște vorbe dulci și idei care sunt în concordanță cu noțiunile oamenilor, pentru a face să pară că ar lua în considerare situația trupească a oamenilor sau viața și viitorul lor când, de fapt, singurul lui scop este de a te păcăli. După aceea, el te paralizează, astfel încât să nu știi ce este bine și ce este rău, ca să fii păcălit fără să-ți dai seama și, prin aceasta, să ajungi sub controlul lui.

Al șaselea este distrugerea corpului și a minții. Ce parte a omului distruge Satana? (Mintea omului și întreaga lui ființă.) Satana îți distruge mintea, făcându-te neputincios să te împotrivești, ceea ce înseamnă că, puțin câte puțin, inima ta se îndreaptă spre Satana, în ciuda ta. El insuflă aceste lucruri în tine, în fiecare zi, folosind zilnic aceste idei și culturi pentru a te influența și a te educa, slăbindu-ți încetul cu încetul voința, astfel încât până la urmă să nu mai vrei să fii o persoană bună, să nu mai dorești să susții ceea ce numești „dreptate”. Fără să-ți dai seama, nu mai ai puterea voinței de a înota împotriva curentului, ci, în schimb, plutești împreună cu el. „Distrugere” înseamnă că Satana îi chinuie atât de mult pe oameni, încât aceștia devin propriile umbre, nemaifiind umani. Tocmai atunci, Satana lovește, înșfăcându-i și devorându-i.

Toate aceste mijloace pe care Satana le utilizează ca să-l corupă pe om îl fac pe acesta neputincios să se împotrivească; oricare dintre aceste mijloace îi poate fi fatal omului. Cu alte cuvinte, orice face Satana și orice mijloace folosește îți poate provoca degenerarea, te poate aduce sub controlul Satanei și împotmoli într-o mlaștină a răului și a păcatului. Acestea sunt mijloacele pe care le folosește Satana pentru a corupe omul.

Putem spune că Satana este malefic, dar, pentru a confirma acest lucru, tot trebuie să vedem care sunt consecințele corupției omului de către Satana și care sunt firile și esențele pe care le aduce omului. Toți știți câte ceva despre acest lucru, deci vorbiți deschis. Odată ce Satana i-a corupt pe oameni, ce firi exprimă și dezvăluie aceștia? (Aroganța și îngâmfarea, egoismul și josnicia, necinstea și înșelătoria, viclenia și răutatea și o lipsă totală de umanitate.) În ansamblu, putem spune că nu au nicio umanitate, nu-i așa? Lăsați-i să vorbească pe ceilalți frați și pe celelalte surori. (Odată ce omul a fost corupt de Satana, acesta este, de obicei, arogant și neprihănit de sine, înfumurat și îngâmfat, lacom și egoist. Mi se pare că acestea sunt chestiunile cele mai grave.) (După ce oamenii au fost corupți de Satana, nu se dau în lături de la nimic pentru a dobândi bunuri materiale și bogăție. Ei devin ostili față de Dumnezeu, I se împotrivesc, nu ascultă de El și pierd conștiința și rațiunea pe care omul ar trebui să le aibă.) Ceea ce ați spus este, în principiu, la fel, doar cu diferențe minore; unii dintre voi au inclus pur și simplu mai multe detalii minore. Pentru a rezuma, „aroganță” a fost cuvântul cel mai des menționat – aroganța, înșelătoria, răutatea și egoismul. Însă toți ați trecut cu vederea același lucru. Oamenii nu au conștiință, și-au pierdut rațiunea și nu au deloc omenie – dar mai este un lucru deosebit de important pe care nu l-ați menționat, și anume, „trădarea”. Consecința finală a acestor firi, care există în orice om după ce a fost corupt de Satana, este trădarea lor față de Dumnezeu. Indiferent de ceea ce le spune Dumnezeu oamenilor sau de ce lucrare face El asupra lor, oamenii nu țin seama de ceea ce știu că este adevărul. Adică, nu-L mai recunosc pe Dumnezeu și Îl trădează: aceasta este consecința corupției omului de către Satana. Este același lucru pentru toate firile corupte ale omului. Dintre căile pe care Satana le folosește pentru a-l corupe pe om – cunoașterea pe care omul și-o însușește, știința pe care o cunoaște, înțelegerea despre superstițiile și culturile tradiționale, precum și despre tendințele sociale – există vreuna pe care omul o poate folosi pentru a spune ce este drept și ce este nedrept? Există ceva care-l poate ajuta pe om să știe ce este sfânt și ce este diabolic? Există vreun standard după care să măsurăm aceste lucruri? (Nu.) Nu există niciun standard și nicio bază care să-l ajute pe om. Chiar dacă oamenii poate cunosc cuvântul „sfânt”, nu există, de fapt, nimeni care să știe ce este sfânt. Deci pot aceste lucruri pe care Satana le aduce omului să-l ajute să cunoască adevărul? Pot acestea să-l ajute pe om să trăiască cu mai multă umanitate? Pot să-l ajute să trăiască o viață în care este tot mai capabil să I se închine lui Dumnezeu? (Nu.) Este evident că ele nu-l pot ajuta pe om să I se închine Lui sau să înțeleagă adevărul, și nici nu-i pot permite să știe ce sunt sfințenia și răutatea. În schimb, omul devine din ce în ce mai degenerat, se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care spunem că Satana este malefic. După ce ați analizat minuțios atât de multe dintre calitățile diabolice ale Satanei, ați văzut vreun element de sfințenie în Satana, fie în calitățile sale, fie în înțelegerea voastră a esenței sale? (Nu.) Asta-i sigur. Ați văzut, deci, vreun aspect al esenței Satanei care prezintă vreo asemănare cu Dumnezeu? (Nu.) Prezintă vreo expresie a Satanei o oarecare asemănare cu Dumnezeu? (Nu.) Așadar, acum vreau să vă întreb: folosind propriile voastre cuvinte, ce anume este sfințenia lui Dumnezeu? Mai întâi, în legătură cu ce sunt spuse cuvintele „sfințenia lui Dumnezeu”? Sunt spuse în legătură cu esența Lui? Sau sunt spuse în legătură cu vreun aspect al firii Sale? (Se spun în legătură cu esența lui Dumnezeu.) Trebuie să identificăm un punct de sprijin cu care să abordăm subiectul dorit. Aceste cuvinte sunt spuse în legătură cu esența lui Dumnezeu. În primul rând, am folosit răutatea Satanei drept contrast pentru esența lui Dumnezeu, deci ai văzut ceva din esența Satanei în Dumnezeu? Cum rămâne cu vreuna dintre esențele omenirii? (Dumnezeu nu este arogant, nu este egoist și nu trădează, iar din asta vedem dezvăluită esența sfântă a lui Dumnezeu.) Mai este altceva de adăugat? (Dumnezeu nu are nicio urmă a firii corupte a Satanei. Ceea ce are Satana este în întregime negativ, pe când ceea ce are Dumnezeu nu este decât pozitiv. Putem vedea că Dumnezeu a fost întotdeauna lângă noi, veghindu-ne și ținându-ne în siguranță, de când eram foarte mici și până acum, mai ales în momentele în care ne-am pierdut calea. Nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, nicio amăgire. El vorbește clar și pe înțeles, iar aceasta este, de asemenea, esența adevărată a lui Dumnezeu.) Foarte bine! (Nu putem vedea nimic din firea coruptă a Satanei în Dumnezeu, nicio fățărnicie, nicio lăudăroșenie, nicio promisiune goală și nicio înșelăciune. Dumnezeu este Singurul în care omul poate să creadă. Dumnezeu este loial și sincer. Din lucrarea lui Dumnezeu, putem vedea că El le spune oamenilor să fie cinstiți, să aibă înțelepciune, îi face să poată deosebi binele de rău și să aibă discernământ cu privire la diferite persoane, evenimente și lucruri. În aceasta putem vedea sfințenia lui Dumnezeu.) Ați terminat? Sunteți mulțumiți de ceea ce ați spus? Cât de multă înțelegere a lui Dumnezeu există, cu adevărat, în inimile voastre? Și cât de mult înțelegeți sfințenia Lui? Știu că fiecare dintre voi aveți în inima voastră un anumit nivel de înțelegere receptivă, deoarece fiecare individ poate simți lucrarea lui Dumnezeu asupra sa și, într-o oarecare măsură, obține multe lucruri de la El; har și binecuvântări, luminare și iluminare, precum și judecata și mustrarea Sa, iar datorită acestor lucruri, omul câștigă o oarecare înțelegere simplă a esenței lui Dumnezeu.

Deși sfințenia lui Dumnezeu, despre care discutăm astăzi, poate părea ciudată pentru majoritatea oamenilor, dincolo de asta, acum am început acest subiect și, pe măsură ce mergeți înainte pe drumul vostru, veți dobândi o înțelegere mai profundă. Ea vă cere să simțiți și să înțelegeți treptat, din propria experiență. Deocamdată, înțelegerea voastră perceptivă despre esența lui Dumnezeu necesită încă o perioadă lungă pentru a învăța, a confirma, a simți și a experimenta acest lucru, până când, într-o zi, veți ști, chiar din adâncul inimii, că „sfințenia lui Dumnezeu” înseamnă că esența Sa este fără cusur, că dragostea Lui este altruistă, tot ceea ce Dumnezeu îi dă omului este altruist și veți ajunge să aflați că sfințenia Sa este fără pată și ireproșabilă. Aceste aspecte ale esenței lui Dumnezeu nu sunt doar cuvinte pe care El le folosește pentru a Se lăuda cu statutul Său, ci Își folosește, în schimb, esența, pentru a-l trata pe fiecare individ în parte cu liniștită sinceritate. Cu alte cuvinte, esența lui Dumnezeu nu este goală, nici nu este teoretică sau doctrinară și, cu siguranță, nu este un fel de cunoaștere. Nu este un fel de educație pentru om; în schimb, este adevărata revelație a propriilor acțiuni ale lui Dumnezeu și este esența revelată a ceea ce are El și ce este. Omul ar trebui să cunoască această esență și să o înțeleagă, deoarece tot ceea ce face Dumnezeu și fiecare cuvânt pe care-l spune are o mare valoare și o mare însemnătate pentru fiecare persoană în parte. Când tu ajungi să înțelegi sfințenia lui Dumnezeu, atunci poți să crezi cu adevărat în El; când ajungi să înțelegi sfințenia Sa, atunci poți să realizezi adevăratul sens al cuvintelor „Dumnezeu Însuși, Unicul”. Nu vei mai visa, gândindu-te că mai există alte căi în afară de aceasta, pe care ai putea alege să pășești, și nici nu vei mai fi dispus să trădezi tot ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru tine. Deoarece esența Lui este sfântă, aceasta înseamnă că doar prin Dumnezeu tu poți să umbli pe drumul luminos și drept prin viață; numai prin El poți cunoaște semnificația vieții, doar prin Dumnezeu poți trăi o umanitate reală, poți avea și deopotrivă cunoaște adevărul. Doar prin Dumnezeu poți obține viață din adevăr. Doar Dumnezeu Însuși te poate ajuta să te ferești de rău și te poate izbăvi de răutatea și de controlul Satanei. În afară de Dumnezeu, nimeni și nimic nu te poate mântui din marea suferinței ca să nu mai suferi. Acest lucru este determinat de esența Sa. Doar Dumnezeu Însuși te mântuiește atât de altruist, doar El este, în cele din urmă, responsabil pentru viitorul, destinul și viața ta și El rânduiește toate lucrurile pentru tine. Acest lucru este ceva pe care nimic creat sau necreat nu îl poate realiza. Deoarece nimic creat sau necreat nu are o esență precum esența lui Dumnezeu, nicio persoană sau lucru nu are capacitatea de a te mântui sau de a te conduce. Aceasta este importanța esenței lui Dumnezeu pentru om. Poate că simțiți că aceste cuvinte pe care Eu le-am spus ar putea să ajute puțin, în principiu. Dar, dacă urmărești adevărul, dacă iubești adevărul, atunci vei ajunge să experimentezi felul în care aceste cuvinte nu doar îți vor schimba destinul, ci, mai mult, te vor aduce pe drumul cel drept al vieții umane. Înțelegeți asta, nu-i așa? Deci, aveți acum un anume interes în cunoașterea esenței lui Dumnezeu? (Da.) Este bine să știu că sunteți interesați. Pentru astăzi, ne vom termina aici părtășia pe tema cunoașterii sfințeniei lui Dumnezeu.

Aș vrea să vă vorbesc despre ceva ce ați făcut la începutul adunării noastre de astăzi și care M-a surprins. Probabil unii dintre voi ați nutrit un sentiment de recunoștință, poate v-ați simțit recunoscători și, astfel, emoția voastră a provocat o acțiune corespunzătoare. Ceea ce ați făcut nu este ceva de reproșat; nu este nici corect, nici greșit. Dar aș vrea să înțelegeți ceva. Ce anume vreau să înțelegeți? În primul rând, aș vrea să vă întreb despre ceea ce ați făcut chiar acum. Ați făcut mătănii sau ați îngenuncheat ca să vă închinați? Poate să-Mi spună cineva? (Cred că am bătut mătănii.) Voi credeți că ați bătut mătănii, deci, care este atunci sensul acestui lucru? (Să ne închinăm.) Deci, ce înseamnă atunci să îngenunchezi pentru închinare? Înainte, nu am mai avut părtășie despre acest lucru cu voi, dar astăzi simt că este necesar să o facem. Bateți mătănii la adunările obișnuite? (Nu.) Bateți mătănii când vă spuneți rugăciunile? (Da.) Bateți mătănii de fiecare dată când vă rugați, când situația o permite? (Da.) Asta este bine. Dar ce aș vrea să înțelegeți astăzi este că Dumnezeu acceptă numai mătăniile a două tipuri de oameni. Nu trebuie să consultăm Biblia sau faptele și comportamentul vreunui personaj spiritual. În schimb, vă voi spune, aici și acum, ceva adevărat. În primul rând, a bate mătănii și a îngenunchea pentru închinare nu sunt același lucru. De ce acceptă Dumnezeu închinăciunile celor care bat mătănii? Este pentru că Dumnezeu cheamă pe cineva la El și somează această persoană să accepte însărcinarea dată de El, așa că îi va îngădui să bată mătănii înaintea Lui. Acesta este primul tip de persoană. Cel de-al doilea tip este cineva care îngenunchează pentru a se închina și care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Există doar aceste două tipuri de oameni. Deci, voi cărui tip îi aparțineți? Puteți spune? Acesta este adevărul, deși poate vă rănește puțin sentimentele. Nu este nimic de spus despre mătăniile oamenilor în timpul rugăciunii – acest lucru este cuvenit și este așa cum ar trebui să fie deoarece, atunci când oamenii se roagă, o fac de obicei pentru ceva, deschizându-și inima către Dumnezeu și venind față în față cu El. Este vorba de comunicare și dialog, o conversație sinceră cu Dumnezeu. Închinarea în genunchi nu ar trebui să fie o simplă formalitate. Nu vreau să vă reproșez ceea ce ați făcut astăzi. Vreau doar să vă lămuresc, astfel încât să înțelegeți acest principiu – știți asta, nu-i așa? (Da, știm.) Vă spun acest lucru astfel încât să nu se mai întâmple din nou. Așadar, au oamenii vreo ocazie să bată mătănii și să îngenuncheze în fața lui Dumnezeu? Nu e adevărat că nu va exista niciodată această ocazie. Mai devreme sau mai târziu, va veni o zi, dar acum nu este momentul. Înțelegeți? Vă face acest lucru să vă simțiți necăjiți? (Nu.) Asta-i bine. Poate că aceste cuvinte vă vor motiva sau vă vor inspira, astfel încât să puteți ști, în inimile voastre, care este situația actuală critică dintre Dumnezeu și om și ce fel de relație există acum între ei. Deși recent am discutat și am dialogat mult, înțelegerea omului despre Dumnezeu este încă departe de a fi suficientă. Omul are încă o cale lungă de parcurs pe acest drum pentru a căuta să-L înțeleagă pe Dumnezeu. Intenția Mea nu este să vă pun să faceți acest lucru urgent sau să vă zoresc să exprimați astfel de aspirații sau sentimente. Ceea ce ați făcut astăzi vă poate dezvălui și exprima sentimentele adevărate, iar Eu le-am simțit. Deci, în timp ce voi ați făcut aceasta, Eu am vrut doar să Mă ridic și să vă aduc urările Mele de bine, pentru că doresc ca tuturor să vă fie bine. Deci, în fiecare cuvânt al Meu și în fiecare acțiune a Mea, fac totul pentru a vă ajuta, pentru a vă călăuzi, pentru ca voi să aveți înțelegerea corectă și viziunea corectă a tuturor lucrurilor. Puteți să înțelegeți acest lucru, nu-i așa? (Da.) Foarte bine. Deși oamenii au o anumită înțelegere a diferitelor firi ale lui Dumnezeu, a aspectelor referitoare la ceea ce are El și ce este și a lucrării pe care o face, o mare parte din această înțelegere nu depășește citirea cuvintelor de pe o pagină sau înțelegerea lor în principiu sau doar cugetarea la ele. Ceea ce le lipsește cel mai mult oamenilor sunt înțelegerea și pătrunderea reală care provin din experiența adevărată. Chiar dacă Dumnezeu folosește diferite metode pentru a trezi inima omului, există încă un drum lung de parcurs înainte ca acest lucru să se poată îndeplini. Nu vreau să văd pe nimeni că simte ca și cum Dumnezeu l-a lăsat afară, în frig, că l-a abandonat sau i-a întors spatele. Vreau doar să văd pe toată lumea pe drumul urmăririi adevărului și căutând să-L înțeleagă pe Dumnezeu, mărșăluind înainte cu îndrăzneală și cu o hotărâre neclintită, fără nicio îndoială sau povară. Indiferent ce nedreptăți ai comis, cât de departe ai mers pe un drum greșit sau dacă ai făcut fărădelegi grave, nu lăsa ca acestea să devină poveri sau bagaje în exces pe care să trebuiască să le porți în căutarea ta de a-L înțelege pe Dumnezeu: continuă să mergi mai departe. Tot timpul, El ține mântuirea omului în inima Lui; asta nu se schimbă niciodată. Este partea cea mai prețioasă a esenței lui Dumnezeu. Vă simțiți puțin mai bine acum? (Da.) Sper că puteți adopta abordarea corectă a tuturor lucrurilor și a cuvintelor pe care le-am spus. Atunci, haideți să terminăm aici această părtășie. La revedere tuturor! (La revedere!)

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic