Marturii crestine noi „Acum cunosc noul nume al lui Dumnezeu”
Ea este o creștină pioasă care crede cu tărie că „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei 13:8). și că numele Domnului Isus nu se poate schimba niciodată. Printr-o întâlnire întâmplătoare, ea află că numele lui Dumnezeu se schimbă odată cu lucrarea Sa: în Vechiul Testament, numele lui Dumnezeu este Iahve, în Noul Testament, numele lui Dumnezeu este Isus, iar în zilele de pe urmă, numele lui Dumnezeu se schimbă din nou. Toate acestea i se par foarte greu de acceptat, dar după o luptă interioară, ea decide să renunțe la noțiunile sale și să caute adevărul. Până la urmă, care este înțelegerea ei asupra noului nume al lui Dumnezeu? Și care este taina din spatele numelor lui Dumnezeu?
Atotputernicul Dumnezeu spune: „În fiecare epocă, Dumnezeu face o lucrare nouă și este numit cu un nou nume; cum ar putea El să facă aceeași lucrare în epoci diferite? Cum ar putea El să Se agațe de ceea ce este vechi? Numele lui Isus a fost luat pentru lucrarea de răscumpărare, deci ar mai fi El cunoscut sub același nume când Se întoarce în zilele de pe urmă? Ar mai face El lucrarea de răscumpărare? De ce Iahve și Isus sunt unul și, totuși, sunt cunoscuți sub nume diferite în epoci diferite? Nu este deoarece epocile lucrării Lor sunt diferite? Ar putea un unic nume să-L reprezinte pe Dumnezeu în ansamblul Său? Acestea fiind spuse, Dumnezeu trebuie numit cu un nume diferit într-o epocă diferită și trebuie să utilizeze numele pentru a schimba epoca și pentru a o reprezenta. Pentru că niciun nume nu poate să-L reprezinte complet pe Dumnezeu Însuși și fiecare nume este capabil doar să reprezinte aspectul temporal al firii lui Dumnezeu într-o anumită epocă; tot ceea ce trebuie să facă este să Îi reprezinte lucrarea. De aceea, Dumnezeu poate alege orice nume care se potrivește firii Sale pentru a reprezenta întreaga epocă.” „«Iahve» este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel și înseamnă Dumnezeul israeliților (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni și să le ghideze viața. Înseamnă Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. «Isus» este Emanuel și înseamnă jertfa de păcat care este plină de iubire și de compasiune și care îi răscumpără pe oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului și reprezintă Epoca Harului și poate să reprezinte doar o parte a planului de gestionare (planul mântuirii). […] Numele de Isus a existat ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou și să fie mântuiți și este un nume special pentru răscumpărarea întregii omeniri. Și, astfel, numele Isus reprezintă lucrarea de răscumpărare și înseamnă Epoca Harului. Numele Iahve este unul special pentru poporul lui Israel, care a trăit conform legii. În fiecare epocă și în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificație reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. «Iahve» reprezintă Epoca Legii și este onorific pentru Dumnezeul venerat de poporul lui Israel. «Isus» reprezintă Epoca Harului și este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost răscumpărați în Epoca Harului. Dacă omenirea încă tânjește după întoarcerea Mântuitorului Isus din zilele de pe urmă și încă Îl așteaptă să sosească sub înfățișarea pe care a avut-o El în Iudeea, atunci întregul plan de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani s-ar opri în Epoca Răscumpărării și nu ar mai putea să progreseze. Mai mult, zilele de pe urmă nu ar mai sosi niciodată și epoca nu ar mai cunoaște niciodată un sfârșit. Aceasta se întâmplă pentru că Isus Mântuitorul este numai pentru răscumpărarea și mântuirea omenirii. Am luat numele de Isus de dragul tuturor păcătoșilor din Epoca Harului și nu este numele cu care voi aduce sfârșitul întregii omeniri” („Cuvântul Se arată în trup”).
Kommentar schreiben